Noua grilă a televiziunilor

Un bătrîn de 93 de ani a fost atacat cu o cutie de cola şi lăsat aproape fără cunoştinţă, dar a reuşit să-şi împuşte mortal atacatorul, între ultima lovitură cu cutia metalică şi momentul pierderii cunoştinţei, întreaga chestie fiind filmată de o cameră de supraveghere a traficului. O pisică lăsată singură într-o casă călcată de hoţi a format numărul de urgenţă al poliţiei şi răufăcătorii au fost prinşi după ce a fost vizionată înregistrarea video a sistemului de securitate al locuinţei. Un violator care ataca tot ce mişca, fără deosebire de vîrstă, sex sau dimensiuni, a fost surprins în cîteva oraşe în acelaşi timp de către cineaşti amatori care tocmai ce se-ntîmpla să privească pe fereastră. De asemenea surprinşi, prin diferite oraşe, de către aceiaşi amatori care stăteau cu ochii pe fereastră, au fost nişte adulţi care priveau acelaşi show de televiziune, purtînd nimic altceva în afară de scutece. Aceleaşi scule de spionat care i-au surprins pe oamenii cu pamperşi poartă responsabilitatea pentru întregul sezon de noi show-uri de televiziune la care stau cu ochii beliţi alţi oameni: emisiuni despre bucătari surprinşi punînd gîndaci în farfuriile clienţilor sau făcînd sex oral pe mesele pline cu legume tăiate; bone care utilizează periuţele de dinţi ale familiei în scopuri ruşinoase; preoţi care-şi bat nevestele; muncitori în construcţii care se pişă pe pietoni de la înălţimea schelelor; copii care pun nisip în sandvişuri etc. Aceste "etc."-uri sînt foarte importante pentru că vorbesc despre persoane în funcţii delicate, făcînd nişte chestii naşpa rău, care pun în pericol securitatea tuturor. Lăsaţi de capul lor, cei supravegheaţi, care nu ştiu că sînt supravegheaţi, au făcut două feluri de lucruri: chestii scîrboase, care îi fac pe alţii să rîdă şi chestii oribile, care ar trebui să fie pedepsite cum se cade. Atît chestiile scîrboase cît şi cele penale au fost egal reprezentate de către reţelele naţionale de televiziune în show-urile noului sezon. Singura editare pe care aceste emisiuni de tipul "surprins de camera ascunsă" o permit este prezentarea lor drept concursuri. De exemplu, în programul cu copiii surprinşi punînd nisip în sandvişuri apare un juriu format din celebrităţi care dă un premiu copilului care pune cel mai mult nisip şi îşi priveşte victima mîncînd toată păpica. Acelaşi lucru se întîmplă şi cu bonele cu periuţele de dinţi etc. Premiile acordate de celebrităţile din juriu sînt acordate unei game de mînării date în vileag de din ce în ce mai multe metode de supraveghere. Camere de dimensiunile unei gene, ataşate de cîine, de gulerul de la cămaşă, de tivurile fustelor şi de boturile pantofilor. Şansele de a da peste activităţi private bizare şi a le transforma în bani sînt imense. Singura problemă este să găseşti atîtea celebrităţi, pentru că numărul celor disponibili să facă parte din juriu este încă redus. Dar, pe măsură ce programele de televiziune cu camere de supraveghere avansează în noul sezon, noi şi noi vedete vor apărea din chiar cîştigătorii acestor reality shows. Cîştigătorii unor atari concursuri dobîndesc faima instant şi sînt pe loc recrutaţi să facă parte din juriile unor concursuri viitoare. Concurenţa dintre tehnologiile tot mai sofisticate de supraveghere şi vedetele apărute peste noapte va deveni, în viitorul apropiat, un reality show în sine. Sîntem departe de zilele lui America’s Funniest Video şi scufundaţi pînă-n gît în vara halucinantă a postmodernismului erei Bush, aşa-numitul sezon Gonzales*, pe uscat, pe mare şi pe micile ecrane. * Alberto Gonzales este procurorul general al Statelor Unite, promotorul Programului de Supraveghere Antiteroristă, care permite interceptarea fără mandat a comunicaţiilor. traducere de Ioana AVĂDANI