Nostalgia
Stau şi mă întreb dacă şnapanii de azi nu au nostalgia vremurilor bune de odinioară, cînd puteai să spargi o casă sau o bancă doar cu o armă şi tupeu, să primeşti taxe de protecţie în plicuri albe, la barul din colţ, să faci legea pentru tot cartierul, să mai faci cîte o ticăloşie, ici, un şantaj, colo, şi să te plimbi prin oraş într-o maşină, alături de doi băieţi cu muşchi pe ei, pe nume Zack şi Boris. Dar în zilele noastre, echipamentele de supraveghere ubicue transformă astfel de chestii în dulce visare. Şi cam 90% din ceea ce se fura pe vremuri nu mai merită să fie furat. Cine mai are azi nevoie de un televizor sau de cine ştie ce alt aparat casnic, cînd le poţi obţine la preţul unei mese la un restaurant nici prea-prea, nici foarte-foarte? Maşinile sînt probabil ultimele obiecte mari care mai merită să fie furate, dar şi pe ele se află atîta echipament de siguranţă că îţi trebuie patru ani de facultate doar ca să spargi una. Azi, orice criminal care se respectă trebuie să fie specialist. Nici măcar nu mai poţi folosi un har de la Dumnezeu, precum limba dulce, pentru a-i trage pe oameni pe sfoară, fiindcă şi nişa asta de piaţă a fost invadată de vînzătorii cu acte în regulă. Toate îmbrobodelile, toate "facerile din vorbe", pe vremuri fala sforarilor şi a panglicarilor, au devenit azi perfect legale în orice magazin. Tinereii cărora nu le-a mijit barba, de la magazinul de calculatoare, pot să-i facă de ruşine pe vechii panglicari cu gargara lor despre gadget-uri care nici nu existau pînă mai alaltăieri. Companiile de telefoane şi cele de cărţi de credit au pus la punct înşelătorii care ar face ca băieţii cu tradiţionala alba-neagra să pară doar nişte bieţi ageamii. Furtul din buzunare în locurile aglomerate încă mai are şarmul lui, dar puţini sînt cei care mai umblă azi cu bani peşin în buzunare şi e cam peste mînă să furi parole de la oameni. Şnapanii deştepţi ţin azi pasul cu tehnologia, de bună seamă. Furtişagurile se petrec azi pe Internet şi oricine se pricepe cît de cît la hackăreală poate cîştiga un ban grămadă. Dar asta îi lasă pe bătrînii pungaşi cu buza umflată. Lumea interlopă nu a fost dintotdeauna dominată de tineri, dar azi mai toate afacerile sînt, fie ele legale sau nu. Tinerii au pus mîna pe lumea întreagă şi îşi folosesc avantajul de parcă ar fi fost antrenaţi precum candidaţii manciurieni. Dacă vreţi să ştiţi cum sînt antrenaţi tinerii să sară la beregată, uitaţi-vă doar la mentorul lor, Donald Trump. Şi nici măcar nu merită să aducem vorba de codoşlîc: cazinourile şi congresmanii sînt cei care păstoresc toate curvele. Singurele crime de modă veche care se mai păstează sînt traficul de droguri şi forţa brută. Şi traficul de droguri este oarecum pus în pericol de marile companii farmaceutice, unde lucrează adevăraţii barosani, dar a mai rămas loc şi pentru măruntul traficant de colţ de stradă, care mai face şi el un ban (asta dacă are celular). Singurul lucru care nu va ieşi din modă este forţa brută, dar se dă o luptă crîncenă pentru cine va obţine muşchii ăi mai tari, căci afaceri legale precum Blackwater sînt ferm decise să atragă de pe stradă cei mai nemiloşi mardeiaşi şi să-i treacă pe statele de plată. Bătrînii şnapani stau acum şi joacă cărţi şi se privesc pe ei înşişi la televizor, cu o aură romantică. Adevăraţii tîlhari sînt cei care cumpără publicitate la emisiunile astea. traducere de Ioana AVĂDANI