MVNDVS SCAENA

Cînd, de la "cucurigul" unui teatru, " ajunşi, acolo, din nevoia de-a fi, un ceas, un ceas şi jumătate, sub un acelaşi, amîndoi, acoperiş, alături şi incognito, ca regii, printre ucenici şi soldatescă, opaci, noi toţi, la searbădul spectacol (ce nu era nici, baremi, o piesă propriu-zisă, ci un cor într-un decor de pînză roşie), şi atrăgîndu-mi, tu, atenţia asupra frontispiciului de aur (sau, mai degrabă, de aurolac), anume MVNDUS SCAENA (în timp ce eu, ca să te-amuz, răstălmăceam inscripţia astfel: MVNDUS OBSCENUS SCAENA IMMUNDA), " făceam (fără ca tu, iubita mea duminicală, să iei seama), jucîndu-mă şi într-o doară, un homeoteleuton, un chiasm şi, totodată, o paronomază: o dublă falsă etimologie (căci ob-, pe lîngă scaena, şi işmţ-, pe lîngă mundus, sînt, numai, nişte pseudoprefixe, " ceea ce, însă, duce, totuşi, la un nostim desinenţial dezechilibru, cîtă vreme masculinul mundus consună,-n dezacord şi discordanţă, cu adjectivul feminin abject immunda, iar scaena, cu obscenus!), " lucru de care sînt, şi astăzi, mîndru; şi, mai cu seamă, ţie, mereu îndatorat…