Morţii de lîngă zidul fortăreţei
Astfel de accidente se întîmplă periodic: mici vapoare sau chiar ambarcaţiuni improvizate încărcate cu imigranţi ilegali încearcă să traverseze Mediterana din nordul Africii spre coastele Europei (în general, destinaţia e Sicilia). Adesea, aceste ambarcaţiuni sînt interceptate de patrule ale statelor europene; unele se scufundă sau se răstoarnă provocînd sute de victime. O barcă de pescari care transporta cîteva sute de oameni s-a scufundat în Mediterană, în largul coastelor libiene, în noaptea de sîmbătă spre duminică. Vaporul avea drept destinaţie Malta. Proporţia dezastrului nu e încă ştiută. Din mărturiile supravieţuitorilor reiese că în jur de 300 dintre imigranţi fuseseră închişi în cala vasului şi au murit înecaţi înainte ca cineva să apuce să descuie uşile. La bordul vasului ar fi fost în total 900 de oameni. Reprezentanţi ai pazei de coastă italiene implicaţi în anchetă au explicat că ambarcaţiunea s-ar fi dezechilibrat în momentul cînd un număr foarte mare de oameni s-a deplasat spre babord, pentru a face semne spre o navă comercială portugheză ce se deplasa în acea direcţie pentru a oferi asistenţă. Dacă bilanţul, deocamdată estimativ, se confirmă, aceasta ar fi cea mai mare catastrofă de acest fel din toate timpurile. Această dramă aduce din nou în atenţia opiniei publice politicile Uniunii Europene cu privire la refugiaţi şi, mai ales, reacţia în situaţii de criză.
Premierul Matteo Renzi a cerut convocarea unui summit UE extraordinar la sfîrşitul acestei săptămîni pe tema crizei migraţiei în sudul Italiei. Este nevoie de o acţiune concertată a Europei – a spus Renzi – pentru a preveni astfel de catastrofe. Bilanţul înecurilor în asemenea accidente a ajuns la 1500 de la începutul acestui an. „Nu e vorba de lucruri banale, e vorba de vieţi omeneşti“, a spus Renzi, atrăgînd atenţia că „dacă nu atacăm această problemă chiar de la rădăcină, nu vom reuşi niciodată să combatem această plagă a Europei“ care e traficul de fiinţe umane. Problema nu e controlul traficului maritim, ci eliminarea acestor noi „sclavagişti“ – e de părere premierul Italiei.
Şi premierul Greciei, Alexis Tsipras, e de părere că Uniunea Europeană trebuie să-şi consolideze structurile de căutare şi de salvare pe mare, ar trebui susţinute mai mult, în primul rînd, ţările mediteraneene, „cele din prima linie“, cele care sînt ţinta acestor imigranţi.
În Germania, liderul CSU Horst Seehofer e de părere că Uniunea Europeană e „în culpă“ şi că Europa, comunitatea internaţională ar trebui să se ocupe intensiv de problema traficului de fiinţe umane şi de cea a refugiaţilor. „Nu putem lăsa asta doar în seama Italiei. Pentru asta există Uniunea Europeană.“ Europa nu ar trebui să devină „o fortăreaţă cu ziduri de netrecut, la umbra cărora mor oameni“. Şi partidele de opoziţie solicită guvernului măsuri de urgenţă pentru a preveni, pe viitor, asemenea catastrofe la periferia Europei. „Germania ar trebui să iniţieze la nivel european o reflecţie pentru schimbarea politicilor cu privire la refugiaţi“, a declarat Bernd Riexinger, liderul partidului Die Linke. Printre altele, el a cerut închiderea FRONTEX (agenţia europeană pentru cooperare operaţională la graniţele exterioare), punerea în aplicare a unui nou program de acţiune pentru situaţii de urgenţă în zonele maritime şi o relansare a programelor de ajutor pentru dezvoltare susţinute de guvernul federal.
Consiliul European extraordinar pe tema problemelor refugiaţilor nu e decît un început de rezolvare a crizei – şi asta, în cel mai bun caz. Probabil că se va decide o suplimentare a fondurilor pentru statele „din prima linie“; probabil că vor fi puse la dispoziţie resurse pentru nave de salvare; este posibil ca şi ajutoarele pentru dezvoltare oferite statelor sărace din Africa să se înmulţească. Dar problema de fond rămîne: Europa e atractivă pentru imigranţi şi îi este imposibil să-i primească pe toţi. Sărăcia şi inegalităţile nu-şi pot găsi rezolvarea la un Consiliu European.
Foto: migrante.eu, independent.co.uk