Monet, Renoir şi Cézanne s-au întors
Într-un apartament din München, spre amurg. Un bătrîn slab și cărunt deschide o servietă de piele plină de schițe și desene. Le privește îndelung, cu mare admirație. E drept, are (de) ce: Monet, Renoir, Cézanne, Matisse, Chagall, Otto Dix. Dar de unde?
Cornelius Gurlitt (acesta era numele bătrînului) moștenise comoara de la tatăl său, Hildebrand Gurlitt, un critic și negustor de artă, care din anul 1938 a început să lucreze în serviciul regimului nazist. Voluntar. Și ironic, cumva, pentru că înainte fusese persecutat de naziști pe fondul calității sale de nepot de evreu, dar și pentru că refuzase să înalțe svastica la intrarea în galeria sa de artă. Ironia mai pălește, totuși, dacă ne gîndim că voluntariatul capătă diferite nuanțe în funcție de epocă și regim.
În fine, în calitatea sa de negustor de artă oficial al regimului nazist – numai patru persoane aveau această poziție –, Hildebrand Gurlitt se ocupa de așa nu-mită artă degenerată, opere de artă catalogate ca fiind ne-germane și, prin urmare, confiscate de naziști din galeriile publice de artă. Acestea reprezentau o sursă de finanțare pentru regim, întrucît după confiscare erau vîndute în afara țării. O altă sarcină de serviciu a lui Hildebrand era să gestioneze și operele de artă luate direct de la proprietari privați evrei.
Astfel, negustorul de artă a avut toate ocaziile să adune o colecție de aproape 1500 de piese (desene, schițe, picturi și alte documente de valoare), colecție pe care fiul său Cornelius a moștenit-o nu tocmai oficial, avînd în vedere faptul că, în anul 1956, Hildebrand Gurlitt le-a declarat investigatorilor americani că pierduse toate piesele de artă în urma bombardamentului de la Dresda din timpul Războiului.
În anul 2013, într-o cercetare de evaziune fiscală care îl privea pe Cornelius Gurlitt, statul german a descoperit în casa acestuia impresionanta colecție de artă. Un an mai tîrziu, cel care găzduia comoara ascunsă a murit, lăsînd moștenire colecția Muzelui de Arte Frumoase din Berna. Au apărut, desigur, și nelipsitele rude care au pretins drepturi, și astfel a început un șir de bătălii legale, care a făcut imposibilă expunerea operelor de artă.
Pînă acum. Pentru că, de la începutul acestei luni (noiembrie a.c.), 450 de piese din colecție sînt expuse pentru prima dată publicului în muzeul amintit din Berna, și în Sala Expozițională de Artă a Republicii Federale Germania din Bonn. Monet, Renoir și Cézanne cred că se bucură. Alături de Matisse, Chagall și Otto Dix.