Molii pe teren
Finala Campionatului European de fotbal i-a pus pe ziariştii români în faţa unei mici probleme lingvistice. Nu prin desfăşurarea şi prin rezultatul meciului, ci printr-un incident care a implicat insecte greu de denumit în română, pe care s-au chinuit probabil să le identifice – prin raportare la imagini şi la traducerea ştirilor în alte limbi. Unele publicaţii au recurs la termenul molii: „o invazie de molii pe stadionul din Paris“ (digisport.ro) sau – în stilul senzaţionalist atît de obositor prin repetare – „La atacul ăsta chiar nu s-a gîndit nimeni! Invazie de molii pe Stade de France“ (sport.ro). Alţii au căutat probabil ceva mai mult în dicţionare sau în propria memorie, vorbind de fluturi şi fluturi de noapte, ba chiar găsind formule şi mai specifice: „Mii de fluturi au invadat Stade de France“ (dolce-sport.ro) „Ce a determinat invazia de fluturi de noapte păroşi de pe Stade de France“ (evz.ro).
E un caz tipic de decupaj al realului prin intermediul cuvintelor şi de interferenţă între clasificarea ştiinţifică şi cea populară. În română, termenul fluture e generic, aplicîndu-se insectelor din ordinul Lepidoptere; un grup dintre acestea (diferenţiat, se pare, mai ales prin forma antenelor) are în mai multe limbi o denumire diferită de cea generică. În engleză, termenul moth e diferit de butterfly; în italiană falena este altceva decît farfalla. În franceză, grupul respectiv e denumit prin specificarea termenului generic: papillon de nuit – şi acelaşi lucru se întîmplă şi în română, prin sintagma fluture de noapte. Denumirea fluture de noapte nu e însă una foarte riguroasă, desemnînd de fapt şi specii care zboară ziua. Totuşi, imaginea prototipică este cea a fluturilor (destul de mari, de exemplu cap-de-mort) care zboară noaptea, adesea atraşi de lumina şi căldura unei lămpi.
Molia este identificată mai ales prin funcţia sa distrugătoare: e definită în DEX într-un mod mai larg, ca „nume generic dat mai multor specii de fluturi m‑ci de noapte, ale căror larve atacă lucrurile de origine vegetală sau animală“; în dicţionarele mai vechi era descrisă într‑un mod şi mai direct legat de experienţa cotidiană: „mici fluturași ale căror larve rod blănuri, covoare, stofe“ (Şăineanu, ed. a VI, 1928). Cuvîntul – vechi împrumut din slavă – apare încă din cele mai vechi texte păstrate (de pildă, în Codicele Voroneţean), fiind menţionat în traducerile biblice, de exemplu într-un pasaj din Evanghelia lui Matei (16, 9): „Nu adunareţi voao comoară pre pămînt, unde moliile şi rugina o strică“ (Noul Testament de la Bălgrad, 1648). Expresia ros (sau mîncat) de molii are sensurile (depreciative) „vechi“, „bătrîn“, „uzat, degradat“ („crai mîncat de molii“, la Eminescu). În cuvinte compuse, termenul desemnează şi alte insecte (sau doar larve) dăunătoare: molia-merelor, moria-strugurilor, molia-grîului etc.
Din punctul de vedere al unor clasificări ştiinţifice, moliile sînt incluse (aşa cum se vede şi din definiţia de dicţionar) în grupul mai larg al „fluturilor de noapte“; în multe limbi au şi denumiri specifice: în italiană – tarma, în franceză – mite (de la care provine şi adjectivul miteux, „sărăcăcios, în stare jalnică“ etc.).
Cele de mai sus sînt argumente pentru a nu desemna, în română, fluturii de noapte prin termenul molie. În descrierea altor „invazii“, autohtone, găsim, aşa cum ne-am aştepta, termenul potrivit – fluture de noapte: „Milioane de fluturi de noapte au împînzit copacii, mai ales teii“ (stiri.tvr.ro, 12.06.2013). În cazul stadionului parizian, e posibil ca folosirea termenul molie să provină dintr-o traducere rapidă a ştirii din engleză. Dacă ziarele franceze scriau despre papillons de nuit (nu despre mites) – „des papillons de nuit envahissent le Stade de France“ (Libération), iar cele italieneşti despre falene – „Portogallo-Francia, le falene invadono il campo“ (La Repubblica), în presa de limbă engleză apărea termenul moth(s) – „the moth invasion“ (The Telegraph). Probabil că acest cuvînt – care desemnează atît fluturii de noapte în ansamblu, cît şi moliile în particular – stă la originea confuziei din română (prezentă şi în pagina românească din Wikipedia cu titlul Molie).
Cuvintele produc asocieri semantice inevitabile: un stadion invadat de fluturi de noapte evocă altceva decît un dulap plin de vechituri, invadat de molii.
Rodica Zafiu este prof. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea București. A publicat, între altele, volumele Limbaj și politică (Editura Universității București, 2007) și 101 cuvinte argotice (Humanitas, Colecția „Viața cuvintelor“, 2010).