Mică diplomată de Război Rece

Văzîndu-l pe proaspătul lider sovietic, Iuri Andropov, pe coperta revistei Time, din noiembrie 1982, Samantha Smith, o fetiță de zece ani din orașul american Manchester, a întrebat-o pe mama sa: „Dacă oamenilor le este atît de frică de el, de ce nu îi scrie cineva o scrisoare să îl întrebe dacă vrea război sau nu?“ „De ce nu o faci chiar tu?“ – a fost replica mamei.

Nu a trecut mult timp și ziarul sovietic Pravda publica fragmente din scrisoarea pe care mica americancă i-o trimisese lui Andropov. După ce l-a felicitat pentru nouă sa slujbă (Iuri Andropov tocmai devenise secretarul general al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice) și și-a exprimat îngrijorarea în privința posibilității implicării Statelor Unite ale Americii și ale Uniunii Sovietice într-un război nuclear, domnișoara Smith a trecut direct la întrebarea care o preocupa: „O să optați pentru război sau nu?“ Și-a continuat scurta scrisoare pe un ton foarte politicos (și inocent, firește): „Mi-ar plăcea să știu de ce vreți să cuceriți lumea sau, cel puțin, țara noastră“.

A trecut o săptămînă, au trecut două, s-a împlinit chiar luna, a început și un nou an, iar Samantha Smith nu primise nici un răspuns de la domnul Andropov. Nu s-a descurajat, ba dimpotrivă, și-a continuat rolul de mic diplomat și, în primăvara anului 1983, i-a scris ambasadorului sovietic din Statele Unite ale Americii, Anatoli Dobrinîn, menționînd: „Credeam că întrebările mele sînt unele bune și că nu ar trebui să conteze că am doar zece ani“.

Peste o săptămînă, Samantha a primit un telefon de la Ambasada Uniunii Sovietice prin care i s-a confirmat că va primi răspunsul la scrisoarea sa, ceea ce s-a și întîmplat. Într-un text în limba rusă, însoțit de traducerea în engleză, datat 19 aprilie 1983, Iuri Andropov i-a transmis fetei că „Uniunea Sovietică încearcă să facă tot ce este posibil pentru a evita războiul“. După ce, în continuare, i-a expus istoria conflictelor și a relațiilor ruso-americane din ultimele decenii, într-o manieră adaptată vîrstei destinatarului, șeful de stat sovietic a reasigurat-o pe mica ,,diplomată“ că nimeni din țara lui nu își dorește un război, ci dimpotrivă: „Noi vrem pace. Pace pentru noi și pentru toți oamenii de pe planetă. Pentru copiii noștri și pentru tine, Samantha“.

În încheierea scrisorii, Iuri Andropov a invitat familia Smith într-o vizită în Uniunea Sovietică. Invitația a fost onorată, iar Samantha Smith a devenit cunoscută (celebră chiar) în epocă drept „cel mai tînăr ambasador al Americii“.

Cum era de așteptat, pe uriașul val mediatic au apărut tot felul de suspiciuni și scenarii din seria „trucuri americane de relații publice“ sau „instrumente ale propagandei sovietice“. Adevărul o fi, poate, undeva la mijloc, dar istoria micii diplomate rămîne, oricum, una interesantă. Mai ales în contextul internațional actual.