Marketing-ul şi obrazul subţire
O amică mi-a povestit cum într-o zi a plecat de la birou foarte tracasată de multele treburi de serviciu nerezolvate şi, mai ales, preocupată că soţul ei plănuise să-şi cumpere în leasing o maşină de 50.000 de euro, fără să fie prea clar de unde o să facă rost de atîta bănet.
Abia ce ieşise din clădire, supărată şi îngîndurată, cînd a perceput ca prin ceaţă că o fată s-a apropiat de ea, încercînd să-i vîndă ceva, nişte cosmeticale. Fata voia să i le arate şi s-o pună să testeze nişte creme despre care zicea că-s foarte speciale. Fără ca măcar să înţeleagă prea bine despre ce e vorba, amica mea s-a lăsat oarecum condusă de acea persoană pînă la salonul de cosmetică aflat nu prea departe, unde urma să i se arate mai exact oferta. Pe drum a întrebat-o pe fată cît costă, dar ea i-a răspuns că e vorba despre un întreg set de produse pe care le va primi într-o valiză diplomat, că sînt nişte creme de întreţinere care durează un an întreg... „Bine, bine, înţeleg că e ceva special, dar cît costă?“ a insistat ea. Fata i-a dat un alt răspuns despre valoarea extraordinară a achiziţiei pe care ar face-o dacă ar accepta să cumpere trusa, i-a vorbit despre algele marine din care sînt făcute cremele, despre lipsa din compoziţia lor a parabenilor, adică a acelor substanţe conservante care pot provoca probleme de sănătate, despre alcătuirea complet naturală a reţetei. N-a pomenit însă vreo sumă.
Amica mea a priceput că pentru moment nu va reuşi să scoată mai mult de la ea şi s-a resemnat s-o urmeze pînă la salon. Acolo a fost întîmpinată de o altă persoană care i-a spus că, înainte de orice, ar vrea să-i facă o probă, adică să-i aplice un tratament cu nişte creme din trusa magică, pe o jumătate din faţă, aşa încît să poată face diferenţa între jumătatea tratată şi cea netratată, să vadă pe loc cît de bine şi cît de întinerit va arăta tenul pe partea tratată.
S-a aşezat pe scaun supusă, gîndindu-se în continuare la scumpetea maşinii pentru care soţul ei tocmai semnase contractul, la lucrările şi „lucrăturile“ de la birou. A simţit ca prin vis frecţiile şi masajele la care îi era supus obrazul. În fine, cînd tratamentul a fost gata, cosmeticiana, entuziasmată, i-a pus o oglindă în faţă, ca la o surpriză. Atunci, amica mea s-a trezit din gînduri şi şi-a privit figura cu atenţie. „Vedeţi diferenţa?“ o întrebă cosmeticiana. Dar oricît se străduia, nu prea vedea nimic. „Nu“, a răspuns în cele din urmă, „nu se vede nici o diferenţă.“ „Cum“, a izbucnit cosmeticiana alarmată, „staţi puţin că nu cade bine lumina.“ I-a adus o lampă specială, să-i lumineze faţa. „Ia, uitaţi-vă acum“, i-a zis mîndră. Amica mea s-a uitat şi mai intens la imaginea propriilor obraji. „Nu, nici acum nu văd nici o diferenţă“, a zis, spre dezamăgirea vizibilă a celei care-i ţinea lampa. „Dar cît costă tot ce vreţi să-mi oferiţi?“ „Ei bine, doamnă“, a început iar cosmeticiana, „aici aveţi creme care se folosesc dimineaţa, creme care se folosesc seara, creme care se folosesc săptămînal, creme care se folosesc doar o dată la două săptămîni....“ Şi nu mai termina cu explicaţiile şi cu beneficiile minunatelor produse.
„Bine, am înţeles, dar cîţi bani ar trebui să dau pe toată trusa asta?“ „Trebuie să semnaţi un contract cu noi“, a continuat vînzătoarea. „Dar cîîît, pe ce bani?“ Scăzînd tonul şi lăsînd capul în jos, vînzătoarea a pronunţat în sfîrşit cifra: cincizeci şi nu ştiu cît de milioane de lei vechi. Amica mea a rămas perplexă. „Peste o mie de euro pentru nişte amărîte de creme“, s-a gîndit. „De-aia se codeau atîta să-mi spună preţul. Nu le venea să mă sperie.“ Atunci, şi-a amintit din nou de maşina soţului, cea pentru care el tocmai îi arătase contractul de 50.000 de euro. „Ce-ar fi să mă duc şi eu acasă cu contractul ăsta de 50 de milioane?“, i-a trecut prin minte. Adică el cumpără maşină de 50.000 şi eu să nu cumpăr cosmetice de 1000?“ Şi, brusc, i-a spus cosmeticienei că vrea să cumpere trusa. Aceasta, care, mai ales după eşecul cu oglinda şi cu lampa, nu se mai aştepta la aşa ceva, era cît pe-aci să scape ustensilele din mîini. A chemat-o imediat pe şefa salonului să vină cu contractul. Erau toate foarte entuziasmate. Părea că e pentru prima oară cînd convingeau pe cineva să cumpere aşa o trusă. După ce toate formalităţile au fost încheiate, şi-au amintit că-i trataseră doar o jumătate de faţă şi i-au spus că nu poate pleca aşa, că trebuie să-i aplice tratamentul şi pe restul feţei, din partea casei. Aşadar, s-a aşezat din nou pe scaun, iar cosmeticiana şi-a reluat instrumentele. Emoţionată, s-a apucat să-i trateze, însă, exact acelaşi obraz.