Mărășești – în spatele frontului (și al butoaielor)

Vara anului 1917 a marcat pentru România cele mai importante victorii din Primul Război Mondial, culminînd cu triumful în lupta dată la Mărășești, moment considerat de istorici cel mai mare succes militar al armatei române din Marele Război, dar și din ultimul secol de existență.

Alături de generalul român Eremia Grigorescu, generalul Henri M. Berthelot, șeful misiunii militare franceze în România, a contribuit la victoria din vara anului 1917 (și la refacerea și supraviețuirea armatei române de a lungul conflictului, dar aceasta-i altă istorie).

Generalul Berthelot a găsit și timpul, și dispoziția necesare ca în timpul campaniilor militare din România să țină un jurnal, în care a consemnat evoluția evenimentelor oficiale și neoficiale de pe front și din spatele acestuia. Nu poate, astfel, să nu îți atragă atenția o secvență inedită evocată de domnul Berthelot, pomenită la o cină pe care a savurat-o (e lucru cunoscut că generalul francez era un gurmand prin excelență) împreună cu generalul Grigorescu și cu maiorul Landrot la Ivești (județul Galați), cîndva la mijlocul verii lui 1917, înainte de operațiunea militară de la Mărășesti (24 iulie – 6 august – 19 august). Tema discuției: soldații rușii și unele obiceiuri ale acestora. Să menționăm înainte că, deși atitudinea aliaților noștri de la est s-a evidențiat și prin gesturi mai puțin curajoase, au existat și soldați ruși de nădejde, care s au dedicat cu vitejie luptei.

Întorcîndu-ne în spatele frontului, însă, aflăm din memoriile generalului Berthelot (Generalul Henri Berthelot, Memorii și corespondență, 1916-1919, Editura Militară, 2015) despre un obicei îmbibat cu nerăbdare al rușilor veniți să lupte pe pămînturile românești. Aceștia nu așteptau culesul viilor toamna și adunau strugurii verzi din care, evident, nu puteau face decît un soi de poșircă. Dar asta nu este tot, unii soldați ruși nu neglijau nici cramele care se iveau în cale.

Chiar în dimineața zilei în care cei trei domni poartă discuția consemnată în jurnalul lui Berthelot, doi militari ruși fuseseră găsiți morți într-o pivniță. Să vedeți de ce.

Soldații au intrat în încăpere și apoi s-au auzit două focuri de armă. Ținta: două butoaie cu vin. Operațiunea a continuat cu precizie: cei doi ruși și-au lipit gurile pe găurile făcute în butoaie. Și au băut, și au băut, pînă cînd… nu au mai putut. Cînd au fost găsiți inconștienți, vinul încă se mai revărsa peste ei. Un ofițer rus a venit să constate decesele, aducînd cu el și o replică istorică: „Ce moarte frumoasă, totuși!“

Foto: wikimedia commons