Mănăstirea albastră şi împăratul Japoniei
După o scurtă călătorie prin Bucovina, am descoperit că Mănăstirea Voroneț e la locul ei, așa cum era și în urmă cu peste douăzeci de ani, atunci cînd am văzut-o ultima oară și cam tot așa cum o fi fost și acum 500 de ani cînd a fost ridicată și pictată. Spre amintirea constructorilor de astăzi, fie ei de biserici, de case ori de șosele, biserica aceea ctitorită de Ștefan cel Mare la 1488 a fost construită în numai trei luni și trei săptămîni, adică într-o singură vară…
Acolo mi-am reamintit povestea acelui celebru albastru, despre care se spune că și schimbă nuanța în funcție de vreme. Dacă e senin, acest fond al picturii e deschis cum e cerul, dacă sînt nori și soarele e acoperit, zidurile capătă și ele o nuanță mai plumburie. În timp ce priveam peretele vestic, cu faimoasa Judecată de Apoi, de după colț a apărut o călugăriță cu părul alb, care, așezîndu-se în fața noastră, a început cu de la sine voință să ne explice pictura și nu doar pictura. Vreo 40 de oameni care căscau gura prin împrejurimi s-au strîns repede-repede s-o asculte. Părea că maica avea un har cu totul special, fiindcă a reușit imediat să ne capteze atenția și să ne fascineze cu un fel de a vorbi cum rar ți-e dat să auzi. Cuvintele ei aveau greutate, blîndețe și parcă și umor în același timp. Era un soi de înțelepciune care te ducea cu gîndul la Creangă. Ne-a explicat cum toți creștinii vor ajunge la Judecata de Apoi și cum absolut toate faptele lor, bune sau rele, vor fi puse în balanța de sub tronul Judecății, exact așa cum arăta pictura din spatele ei. Chiar și faptul că noi o ascultam în acel moment va fi pus în balanță, ne-a spus, făcîndu-ne dintr-odată să ne înseninăm. Și-a cerut scuze pentru taxa de la intrarea în mănăstire și ne-a rugat să n-o comparăm cu o „taxă de templu fariseică“. Ne-a mărturisit că ele, maicile, mai sînt „sfădite“ de către unii vizitatori pentru acea taxă (5 lei), folosită pentru întreținerea mănăstirii. Nu pensionarii sau oamenii mai săraci sînt cei care, de obicei, bombănesc împotriva taxei, ne a spus, ci unii mai tineri și mai trufași. Atunci a ținut să amintească și vorba din bătrîni potrivit căreia „ne naștem pe rînd și murim pe sărite“, ca un subtil avertisment pentru tinerii trufași care se cred nemuritori. După ce și-a încheiat explicațiile, mai profunde și mai interesante decît ale ghidului profesionist ce i-a urmat, a dispărut tot așa cum apăruse. Ulterior aveam să descoperim că era chiar stareța mănăstirii, Maica Irina.
Intrați deja în atmosfera specială creată de cuvintele stareței, în biserică, am avut parte de o altă poveste fascinantă, spusă de o călugăriță cu ochelari. O poveste cu împăratul Japoniei. Chiar așa. Cică, nu demult, la mănăstirea lor a venit o delegație japoneză în frunte cu noul ambasador al Japoniei în România (presupun că era vorba despre Kisaburo Ishii, acreditat la București la sfîrșitul anului 2015). Acesta, spunea maica, venise să vadă celebra mănăstire din Bucovina și le-a întrebat dacă au cunoștință despre o vizită petrecută în urmă cu foarte mulți ani în urmă, a împăratului actual al Japoniei, Akihito, pe doar atunci prinț. Oricît de curios ar fi părut, ceva-ceva auziseră ele, ca un fel de zvon. Au hotărît că modul cel mai bun de a afla ar fi fost să verifice în Cartea de Aur a mănăstirii. Zis și făcut, au luat Cartea și au început să caute. Japonezii știau că, în adolescență, actualul împărat vizitase lumea și, aflînd că într-o țară din Europa exista o mănăstire albastră, a hotărît că trebuie s-o viziteze. Să fi fost la puțini ani după cel de-al Doilea Război Mondial. Călugărițele au căutat ce-au căutat și, în cele din urmă, au găsit o pagină cu semnăturile unor delegați japonezi. Semnătura prințului de atunci nu era însă acolo. Nelăsîndu-se bătute și mai dînd vreo două pagini, surpriză… au dat peste faimoasa semnătură. În acel moment, povestea călugărița, japonezii de la ambasadă au încremenit. Au devenit solemni, înclinîndu-se în fața semnăturii acelui om care pentru ei reprezenta ceva extrem de important. Împăratul are acum 83 de ani, este al 125-lea împărat al Japoniei, descendent din legendarul conducător Jimmu Tenno. În 1989 i-a urmat la tron tatălui său Hirohito, celebru pentru rolul din timpul războiului, și se pare că acum se pregătește să-i lase tronul fiului său Naruhito. Iar povestea de la Voroneț nu era doar o legendă, Akihito a vizitat mănăstirea albastră.
Foto: wikimedia commons