Maidan
Evenimentele politice din Ucraina au adus în spaţiul public internaţional cuvîntul maidan, al cărui sens descriptiv şi deloc negativ nu poate decît să-l tulbure pe vorbitorul român de azi, prin inevitabila comparaţie cu sensul termenului românesc cu formă identică. Evident, este vorba de acelaşi cuvînt turcesc, maydan sau meydan, împrumutat de multe limbi din estul Europei. Lazăr Şăineanu, în Influenţa orientală asupra limbii şi culturii române (1900), arăta că turcismul se regăseşte în bulgară, sîrbă, rusă, polonă, albaneză, greacă – şi îl considera „vorbă importantă prin formele şi sensurile-i variate; pretutindenea populară şi fără alt echivalent.“
Cuvîntul din română e interesant pentru că ilustrează aşa-numita „degradare semantică“: apariţia de conotaţii negative, încărcarea cu asocieri şi valori peiorative. Etimonul nu are nimic negativ: termenul turcesc desemna un spaţiu deschis, folosit ca arenă sportivă, teren de luptă, piaţă publică etc. În dicţionarele turceşti moderne, termenul meydan are un mare număr de sensuri, dintre care unele largi şi abstracte („spaţiu larg, plat, deschis“, „piaţă publică“, „arenă sportivă“, „cîmp“, „univers“, „oportunitate, ocazie“, în Redhouse 1997) şi e înregistrat în numeroase expresii şi locuţiuni.
Dicţionarele româneşti mai vechi sau cele istorice atestă şi ele o bogăţie semantică mare a cuvîntului, înregistrat încă din secolul al XVII-lea, în diferite variante (meidan, medan, medean etc.), cu sensuri ca: „loc fără denivelări, suprafaţă plană“, „cîmp de luptă“, „piaţă publică“ („loc de plimbare şi de adunare a oamenilor“), „loc de desfacere a mărfurilor“, dar şi „libertate de acţiune, ocazie“; sintagma maidan de vreme desemna un „interval de timp“ (DLR- Dicţionarul limbii române, Litera M, 1965). Expresiile a scoate la maidan, a ieşi la maidan „a (se) face cunoscut“, a ajunge la maidan „a ajunge la bun sfîrşit“ au fost calchiate după turcă.
De ce s-a modificat sensul termenului originar în română nu e greu de înţeles; cuvîntul s-a aplicat unor realităţi specifice şi acestea i-au transferat asocierile negative. Spaţiul deschis poate fi funcţional şi valorizat pozitiv (ca piaţă publică), sau excesiv – şi rău folosit. Dincolo de realităţi contează, desigur, şi existenţa unor termeni sinonimi, care să-şi împartă sensurile, specializîndu-se. În ucraineană, cuvîntul Maidan, cu sensul „piaţă“, intră într-o denumire standard a spaţiului urban („Piaţa Independenţei“ din Kiev). În română, maidan şi-a pierdut, treptat, multe dintre utilizările vechi, restrîngîndu-şi sensul. Terenul deschis (locul viran) a fost tot mai mult asociat cu locul de depozitare a gunoaielor, cu spaţiul abandonat şi rău-famat. Există o continuitate a ştirilor, la distanţă de peste un secol: „Alături cu noile localuri pentru şcolile de inginerie şi de meserii, în str. Polizu este un maidan; pe acest maidan se cară băligar şi gunoaie. Printr-aceasta se creează un focar de infecţie“ (România liberă, 27.08.1886); „Maidanul e un focar de infecţie / Gunoaiele intră în curţi, cînd bate vîntul, iar cîinii care se adună pe maidan îi atacă pe copii“ (Deşteptarea, 16.4. 2013).
Pentru vorbitorul de azi poate fi surprinzătoare multitudinea de sensuri a vechiului maidan; o altfel de surpriză îi este însă provocată de dicţionarele curente, care nu înregistrează conotaţiile negative ale cuvîntului. Desigur, descrierea (DEX: „teren deschis, loc viran situat în interiorul sau la marginea unei localităţi“) nu este cea a unui spaţiu ideal, dar nici nu indică în mod limpede negativitatea. Se pare că degradarea sensului s-a petrecut în decursul secolului al XX-lea (în vremea lui Caragiale, „portiţa dinspre maidan“ nu era încă lucru de ruşine), iar dicţionarele n-au hotărît încă să o înregistreze.
Textele actuale confirmă accepţia negativă a spaţiului public abandonat, evocînd nu doar nepăsarea urbanistică, ci şi proasta imagine a jocurilor şi a îndeletnicirilor copilăreşti sau ale marginalilor: „reacţie de maidan“ (dcnews.ro), „scor de maidan“ (gsp.ro), „«ortodoxie» de maidan“ (Lumina, 8.05.2008), „limbaj de maidan“ (adevarul.ro). O etichetă negativă e şi „ca pe maidan“: „cei doi îşi pun piedici unul altuia ca pe maidan“ (citynews.ro); sensul peiorativ e vizibil şi în derivatul maidanez. Uneori, maidanul devine chiar metaforă: „Sondajele – maidanul manipulării“ (Realitatea TV, 3.02.2014). În acelaşi timp, în mod destul de derutant, dinspre Kiev se impune, tot mai des, maidanul pozitiv: „Maidanul ocupă sediul Ministerului Agriculturii“ (ro.stiri.yahoo.com).
Rodica Zafiu este prof. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea Bucureşti. A publicat, între altele, volumele Limbaj şi politică (Editura Universităţii Bucureşti, 2007) şi 101 cuvinte argotice (Humanitas, Colecţia „Viaţa cuvintelor“, 2010).