Mai scutiți-ne cu „generațiile viitoare“!

Să nu-ți vină rău cînd auzi asta cu „generațiile viitoare“? Toate tîmpeniile astea ale societăților care s-au plictisit de bine și-acum o iau razna, nu știu ce să mai facă să nu crape de plictiseală. Să nu te ia cu nervi și cu amețeală cînd te uiți spre nordul continentului ăstuia? La rătăciții ăia de norvegieni, de exemplu. Ce să mai ceri de la unii care trăiesc juma’ de an în întuneric? Unii care beau de sting, sînt depresivi și ți iau copiii din casă dacă te răstești la ei. Auzi, tembelism. Adică nici măcar n-ajungi să le razi niște cazmale peste ochi, să se mai potolească. E suficient să-i înjuri un pic sau să ridici tonul la ei. Odată-i vezi pe unii de la statul ăla al lor că intră pe ușă și-ți iau copiii din casă. Domnule, copilul trebuie bătut uneori, altfel nu-nvață. Uită-te la noi cum am crescut. Păi, cînd ne-ncingeau părinții noștri într-o serie, dacă făceam tîmpenii, nu ne mai scotea nimeni din mîinile lor. Și nu ne-a prins bine? Nu sîntem noi un popor sănătos acum? Nu ca dezaxații ăia de norvegieni.

Adică, uite, dacă nu-nvățai, dacă veneai de-afară murdar de noroi, dacă nu arătai carnetul de note sau dacă te mînca undeva să comentezi tu ce ziceau mama sau tata. O luai? O cam luai. Făceai gură să stai și tu un pic la televizor, pe vremea cînd încă nu se-ajunsese la programul de două ore de emisie pe zi, sau să stai tu moț în gura ălor mari? Atît îți trebuia. O luai un pic în freză? O luai sigur. Da’ nu ne-a prins bine? Ohooo… Și ncă cum! Păi, noi știm să spunem că Balzac a fost un scriitor, spre deosebire de pămpălăii ăia de americani, care cred c-a fost o marcă de cașcaval. Noi știm să arătăm pe o hartă unde e țara noastră, spre deosebire de ăia, care se uită de le curge din gură și habar n-au ce-i posteru’ ăla atîrnat pe perete. Și chestii de-astea. Că exemple se pot da o mie. Zeci de mii. Noi avem cultură generală. Știm cu ce se mănîncă viața, imediat improvizăm ceva, ne descurcăm, avem o vedere de ansamblu. P ăia, dacă le-ai luat schema din fața ochilor, le-ai stins lumina. Intră-n panică, bat din buze, se-adună la ședințe, să facă un plan, să… orice. I-ai terminat dacă i-ai scos din ale lor. Ei nu știu să se descurce. Păi, te duci tu cu liceul făcut la noi și i-ai spart. Se uită la tine ca la Bruce Lee. Adică noi sîntem la alt nivel. Și de educație, și de tot ce vrei. Știi cum vine asta?! Adică, dac-ai luat o cafteală la un moment dat, știi de ce-ai luat-o. Că nu te băteau din senin. Și n-a prins bine? Ba a prins foarte bine. Că ne-a pus pe o linie, pe o traiectorie, ne-a deschis ochii, ne-a-nvățat ceva în viață. Nu?!

Uite, de exemplu, la ei, dac-ai căzut pe stradă, nu se uită nimeni la tine. Stai acolo și crăpi cu zile, că nu te duce nimeni la spital. N-are nimeni nici o treabă cu tine. Îți zîmbesc artificial, te-ntreabă ce faci, doar de formă, și trec mai departe. Acolo nu există prietenie adevărată, ca la noi. Totul e ultraschematizat, băgat într-un tabel, și la revedere, nu stai la discuții. Adică nu mergi în nici o vizită, nu stai la taclale, nu pui pe masă ce ai mai bun. Acolo, dacă te duci la unii n casă, printr-o minune, îți pun juma’ de pahar de prostie de-aia de-a lor sau un vin acru, de nu-l poți bea, două grisine și cam asta e tratația. Sînt foarte reci, n-au sentimente, nu se exteriorizează, așa, ca noi. Și-s prostani, domnule! Bătuți în cap. Nu-s dezghețați deloc, așa cum sîntem noi. Sigur, vorba-i vorbă, se țin de promisiuni, vin la fix, da-n rest n-au nici o sare și nici un piper. Și se miră, așa, cînd te văd, cînd aud că le vorbești limba și cînd aud cîte știi, zici c-au văzut un extraterestru. Tu le zici că la noi e normal, că așa am ieșit noi din școală. Ăia fac niște ochi mari, cască gurile și-ncep să șușotească ntre ei. Și-i fraierești cînd vrei. Deci faci ce vrei cu ei, că-s foarte-ngrămădiți.

Băi, și-o țin langa cu „generațiile viitoare“. Așa cum au început și p-aici, pe la noi, niște hipsteri d ăștia. Deci te ia cu amețeală și-ți vine să faci cu nervii. Orice, dar absolut orice, e pentru „generațiile viitoare“. Băi, da’ poate vrea și gura mea să mănîncă ceva bun în epoca asta, mă, frățicule! Nu mai merge, nene! Gata. S-a luat curentu’. S-a terminat cu boieria. Auzirăm și noi de foagra, d-ăla de rață sau de gîscă ndopată. Acuma, canci. Gata. S-a terminat distracția. Nu se mai face, că suferă rața și gîsca, nenică. Deci rămîi prost ce-i în capu’ lor. Prin California, nu mai pupi chirie dacă ai plante. De-alea-n ghiveci, de pus la geam sau unde vrei. Cică tre’ să economisești apa. Că generațiile viitoare n-or să aibă deloc. Mi-a zis un pretenar că era-n Danemarca, muncea p-acolo. Și-a venit un d-ăla d-al lor, să repare vasu’ de la closet. A stat ăla, le a moșmondit p acolo, în sfîrșit, a reparat chestia. Și le a zis că closetu’ are ca un potențiometru în spate. Deci poți să dai la mare sau la mic, în funcție de cîtă nevoie ai de apă în bazin. Și că l-a dat el, de la mare, pe mic. Că trebuie să rămînă resurse și pentru „generațiile viitoare“. Deci a rămas ăsta al nostru mască, ce figuri avea instalatoru’ pe el, cu „generațiile viitoare“.

Așa. C-o luasem cu norvegienii ăia. Deci ăia au descoperit acum vreo patruj’ de ani, hai cincizeci-șaizeci, că au petrol ca la balamuc. Și-au votat la un referendum ce să facă cu tot bănetu’ ăla. Și-a ieșit că să bage mare într-un fond de pensii, care cică e cel mai tare din lume acum. Și altă chestie, că să țină și să investească pentru „generațiile viitoare“. Deci eu cred că la noi am face cu capu’. Adică eu n-am pentru mine și tre’ să mă doară la bașcheți de generații. Deci abia asta înseamnă pierdere, frate. Vezi, dacă nu știu să improvizeze? O freacă de ’jde ani cu generațiile. Știi?! De parcă ăștia mici, ai noștri, sînt oligofreni. Ce să le lași, nene? Că s-a furat tot. Îi înveți școala vieții și se descurcă. Noi nu ne-am descurcat?