Lumea în 2017

Ca la fiecare sfîrșit de an, revistă britanică The Economist, promotoare de peste 170 de ani a unei lumi deschise, a liberalismului și a comerțului liber, a editat un supliment cu previziuni pentru anul care începe. Din analizele redactorilor și experților se conturează un an nu tocmai fericit. În editorialul său, Daniel Franklin aduce aminte că în 2017 se împlinesc 100 de ani de la revoluția bolșevică și 150 de ani de la publicarea Capitalului lui Marx, dar și 500 de ani de la tezele lui Martin Luther care au condus la reforma protestantă. Și 2017 va fi un an revoluționar din multe puncte de vedere, crede el, avertizîndu-ne să nu ne așteptăm la o perioadă de stabilitate odihnitoare. Într-un articol intitulat „Planeta Trump“, redactorul-șef Zan­ny Minton Beddoes avertizează că după 2016, pe care ea îl consideră un an de-a dreptul sinistru pentru liberalismul din întreaga lume, 2017 va marca începutul unei noi și întunecate ordini globale. Argumentele ei sînt legate de naționalismul economic și de izolaționismul în care crede noul președinte al SUA. Condiții în care China va încerca să ocupe locul liber lăsat prin retragerea Americii din Tratatul Trans-Pacific, populiștii din Europa vor fi încurajați, iar de la Rusia lui Putin nu ne putem aștepta să-și înceteze agresiunile de peste hotare. Ea observă totuși că tinerii sînt mult mai apropiați de beneficiile globalizării și de oportunitățile erei digitale decît părinții lor care au votat Brexit-ul și pe Donald Trump, și că întrebarea care se pune acum nu este dacă lumea va reveni la o deschidere, ci cît de curînd se va întîmpla asta.

Editorul Adrian Wooldridge constată că spiritul epocii a ajuns să fie întruchipat mult mai bine de către Putin decît de președintele în retragere Obama și aseamănă condițiile globale actuale cu acelea din preajma revoluției bolșevice de acum 100 de ani, care au împins lumea într-o succesiune nefastă, cu lideri ca Lenin, Stalin, Hitler, Mussolini sau Franco. Autorul crede că mai sînt totuși lucruri de făcut pentru a salva ordinea liberală a lumii. De exemplu, măsuri eficiente pentru reducerea marilor discrepanțe sociale care amenință stabilitatea. Un alt avertisment, făcut de Matt Steinglass, e acela că politicienii centriști din Europa s-ar putea dovedi neputincioși în fața populiștilor. În primăvară sînt alegeri în Olanda și Franța, țări unde există o serioasă amenințare a venirii la putere a extremiștilor Geert Wilders și Marine Le Pen. Pericolul este sugestiv intitulat bombastica blondă. Autorul crede că tacticile de unire ale partidelor mainstream de dreapta și de stînga, ca un cordon sanitar împotriva acestui pericol, ar putea să nu mai funcționeze. Pentru că erodează identitățile ambelor părți ale uniunii și dau credibilitate ideilor conspiraționiste promovate de extremiști împotriva elitelor politice tradiționale. Dacă nici Wilders, nici Le Pen nu vor ajunge la putere, partidele mainstream vor fi obligate, oricum, să a­dopte o parte din ideile lor, observă Steinglass. Cum și Italia s-ar putea confrunta în 2017 cu alegeri sub spectrul unor rezultate favorabile pentru populiștii Mișcării Cinci Stele, singura redută importantă de centru-dreapta din Europa ar rămîne Angela Merkel, care, după părerea celor de la The Economist, ar cîștiga un al patrulea mandat de cancelar în toamnă. Între timp, confruntată cu aplicarea Brexit-ului, Marea Britanie condusă de Theresa May se află, în opinia analistului Jeremy Cliffe, în momentul dinaintea prăbușirii. Acel scurt moment, spune el, de după explozia dinamitei de la bază, cînd clădirea de demolat stă încă în picioare. Vladimir Putin se confruntă, la rîndu-i, nu doar cu stagnarea economiei interne, ci și cu delicate probleme ideologice la aniversarea centenarului Revoluției din Octombrie. Pentru că, după părerea specialistului în spațiul rusesc Arkady Ostrovsky, nu îi va fi prea ușor să reconcilieze trecutul revoluționar bolșevic al țării cu ambițiile sale țariste.

Tot în 2017 este prevăzută recucerirea tuturor teritoriilor irakiene ocupate de forțele organizației Statul Islamic. Spre deosebire de Siria, Irakul – crede Christopher Lockwood, editor pentru problemele din Orientul Mijlociu – va putea intra pe un traseu mai normal. După înfrîngerea organizației Statul Islamic, rămîn însă o mulțime de incertitudini. Cum se va realiza dezarmarea numeroaselor trupe șiite care au luptat contra islamiștilor și care se află mai degrabă sub influența Iranului decît a guvernului de la Bagdad? Ce forțe americane și sub ce mandat vor rămîne în zonă? Cum vor putea fi limitate dezastrele pe care luptătorii jihadiști, chiar învinși și dezorganizați, vor încerca să le producă în continuare?

În fine, devine iar importantă a­me­nin­ța­rea armelor nucleare, chiar dacă altfel decît pe vremea Războiului Rece. Pînă a­cum, un asemenea arsenal n-a ajuns în mîinile teroriștilor, dar înfrîngerea teritorială a organizației Statul Islamic le poate readuce în minte ideea de a provoca un act major de sfidare, spune specialistul în probleme de apărare Matthew Symonds. Chiar dacă șansele sînt mici, existența acestei posibilități e de-ajuns pentru a crea coșmaruri serviciilor secrete occidentale. Dar amenințarea folosirii unor arme nucleare limitate vine și din partea unei Rusii agresive, care și-a nuanțat doctrina militară în această privință (noua versiune induce ideea că e acceptată recurgerea la arsenalul nuclear și în cazul în care Rusia consideră că sînt în joc interesele ei vitale, nu doar în situația unui atac care să amenințe existența statului, cum era înainte) și al cărei conducător nu ezită să tot aducă aminte că țara sa, singură, deține arme nucleare capabile să distrugă America. Există temerea că, în anumite condiții, Rusia ar putea folosi mici arme nucleare tactice pentru intimidare. Nici Coreea de Nord nu e uitată la acest capitol. E luată în calcul imprevizibilitatea conducătorului Kim Jong-un și ipoteza experților că nord-coreenii ar avea capacitatea de a „ascunde“ printre multele rachete convenționale cu rază scurtă pe care le dețin și cîteva cu focoase nucleare.

Chiar dacă toate astea sînt deocamdată doar îngrijorări puse pe hîrtie, ele nu par deloc de neglijat.