Lumea fără dopaj

Olimpiada fără Rusia? Lumea fără Rusia? 

Nu. Lumea fără dopaj. Sau măcar fără dopaj de stat, fără eprubete înlocuite în creierul nopţii de agenţi FSB, ex-KGB, ex-MGB, ex-NKVD, ex-GPU, ex-CEKA, coborînd mascaţi pe frînghii ca în pastişe proaste ale filmelor de spionaj. O lume fără Rusia e o lume tîmpită, pentru că trebuie să scoţi un milion de miliarde de rînduri colosale, multe scrise în răspărul Rusiei, şi pe cei fugiţi, torturaţi sau morţi care au dat în vileag sistemul. O lume fără Rusia e o lume cu mai puţin suflet, deşi e şi una cu mai puţin arbitrar. „Nu“ unei lumi fără Rusia! Dar „da“ unei lumi în care Rusia renunţă să se mai comporte, din Siria pînă în arenele olimpice, ca o urmaşă demnă a manipulărilor ordinare ale lui Stalin. Iar celor care, repede-repejor, se trezesc să o dea cu „ba pe-a mamei americanilor“ le zic imediat că, OK, e şi acolo bai mare. Dar acum întrebarea nu e despre acel bai. Iar răspunsul la gulagurile reale şi cele ale conştiinţelor nu e că „şi voi aţi omorît negri“. Nu e o competiţie a răului. Rusia, din păcate, arată că nu ştie să facă altceva, de la ţari încoace, decît să stea cu carîmbul pe gîtul oricui intră în contact cu ea. Acum marota e despre cum Occidentul încearcă să-l pedepsească pe Putin prin Agenţia Mondială Antidoping. Asta ţine la cei slabi de informaţie, cei care nu au citit dovezile zdrobitoare despre o activitate mai rea, prin contrast cu lumea dimprejur, decît cea a URSS ului. CIO ar fi dorit, prin arta fugii de răspundere interpretată de Herr Bach, prieten al lui Putin, să pună o plapumă pe ţambal. Dar chiar şi aşa, muzica sălta cămaşa pe el. Şeful CIO n-a mai avut ce să facă în faţa dimensiunilor trişatului. Consecinţa va fi o lume fără Rusia? Nu, deloc! Pregătiţi-vă pentru o lume cu şi mai multă Rusia!