Le(s) grand(s) paris

Eşti la Paris, după Război. Trecut de prima tinereţe. Căsătorit, ai o fetiţă pe care-o cheamă Marie-France. Nume nu atît tricolorist, cît tricotat din rima verde a speranţei (espérance). Nu ştiu precis: eşti apatrid, sau naturalizat francez, - dar asta nu ţine de foame, nici de sete. La tine-acasă, deşi tînăr, nu mai erai o tînără speranţă, ca, eventual, în capitala Franţei, în care,-n rest, nu eşti nimic. Sau, mai degrabă, nimeni. Nici acasă nu fuseseşi decît nu, dar Nu -ul ăsta erai tu, o carte plină de atu, în vreme ce acum eşti la discreţia oricărui rinocer (sau, doar, tat