Lecţia de comerţ şi usturoi de la Vadu Lat

Piaţa Matache şi-o reveni. Şosea, ceartă, blocaj, bravo, Nicuşor Dan, huo, Oprescu. Sau invers. Piaţa Matache revine în lumină. Iată povestea unei funii de usturoi, adusă tocmai de la Vadu Lat. 7 lei bucata în Matache. Vinde şi cu 5. Mioara Iancu a venit cu 50 şi ceva de funii. 15 dus, 15 întors, 30 de lei trenul. Vadu Lat – Gara Basarab. Dar se vinde? Se vindea de Crăciun, dar acum, nu prea. Nu merită. De cinci zile, nu rentează. De la zi la zi, zice să se întoarcă. Şi n-o face. Doarme cu 10 lei pe noapte pe Griviţa, într-o chicinetă, la curve. Faci calcul: 10 lei pe noapte, cinci zile – 50, plus 30 de lei trenul. 80 de lei. Şi, tu, tu, nu mănînci? 80 de lei. Dar n-a vîndut decît 30 şi ceva de funii, două-trei pe zi. Asta înseamnă că a cîştigat pînă acum 30 x 5 = 150. Hai, ceva mai mult. Dar ce-a dat pe usturoi ca să-l facă? Dar cît a muncit ea peste primăvară şi vară? Nu, nu merge. Azi, pe seară, îl dă lui Marocanu’ tot. La 3 lei funia, şi termină povestea. Gata, pînă la primăvară nu mai vine. Atunci vine cu mărar, pătrunjel, iar usturoi, dar verde, ceapă verde, spanac, cînd o ieşi. Dar de ce-a venit acum? Cinci zile. Păi, erau zile moarte, rămăsese cu usturoiul şi voia nişte bani. Pune deoparte pentru ăi mici şi vrea să meargă la doctori, să se caute la splină. Acasă-l are pe bărbat-su. 63 de ani. Bărbat-su are şi el cu şalele, dar e bun de muncă. Asta-i marfa bio, eco, pentru o funie de usturoi. Una adevărată. Personalizarea comerţului. Fără intermediari. Nu tu comunicare online. Mioara este varză cu brand-ul.