Le Petit Godin – la focul sobei cu istorie

Puține cîntece se compară, pentru mine, cu cel al lemnelor bine uscate care trosnesc în foc. De preferat, în sobă.

Teracota este perfectă, dar mai sînt și acele sobe mai mici, cilindrice, făcute din fontă: sobele de tip Petit Godin. Unele mai cochete, altele mai austere, unele pe gaze, altele pe lemne, toate cu istorie. O istorie care pornește de pe la mijlocul secolului al XIX-lea cu industriașul francez Jean-Baptiste André Godin.

Soba și șemineul erau principalele sursă de căldură pentru populație în acea epocă, așa că domnul Godin s-a gîndit să profite de această împrejurare și a deschis o fabrică de piese din metal pentru producția acestui tip de încălzitoare. Apoi a creat el însuși un model de sobă din fontă, remarcînd calitățile acestui material spre deosebire de tabla folosită pînă atunci. În 1840 a obținut patentul pentru invenția sa, soba Le Petit Godin. A continuat îmbunătățind constant calitatea sobelor fabricate și a creat diverse modele în fabrica din localitatea Guise, aflată la nord-vest de Paris. Astfel, patentele lui Godin s-au înmulțit în timp, iar sobele produse de compania lui au devenit unele dintre cele mai apreciate de pe piața momentului, una foarte competitivă în materie. Clienții apreciau inovațiile aduse sobelor și erau atrași de aspectul acestora. În 1888, cînd Jean-Baptiste André Godin a murit, fabrica sa era lider de piață, iar vorbele sale rostite în 1880, „Istoria va reține succesele noastre“, erau confirmate din plin.

Ulterior, situația a oscilat pe piața europeană, dar sobele lui Jean-Baptiste André Godin au rezistat chiar dacă nu au mai fost în fruntea clasamentului. Unele modele de sobă Godin (cunoscute la noi în forma substantivului comun godin) se fabrică și acum așa cum au fost proiectate de industriașul francez atunci; printre acestea, și primul său model, Le Petit Godin.

Domnul Godin a avut și preocupări de altă natură, a încercat să promoveze reforma socială prin dezvoltarea unei comunități dedicate muncitorilor fabricii sale din comuna Guise, comunitate numită La Familistère. Aceasta includea locuințe pentru angajați și pentru familiile lor și tot felul de alte facilități precum magazine de tip economat, spălătorii, spații verzi, chiar piscine.

Sobe nu știu dacă erau incluse. Putem presupune că da.

Mihaela Simina este licențiată în istorie (specializarea Relații Internaționale), scriitor, coprezentator și coautor (comentariu și scenariu) al serialului documentar România construită.

Foto: wikimedia commons