Jandarmeriţa

22 august 2018   TÎLC SHOW

În ultimele săptămîni, dincolo de disputele politice şi juridice legate de acţiunile jandarmilor la manifestaţia din 10 august, s-a purtat şi o luptă subterană, cu o miză infinit mai mică, între două tipare de feminizare a numelor de profesii. Tema este veche şi disputa nu se poate rezolva simplu şi unitar; româna dispune de mijloacele de a forma spontan, cu mare uşurinţă, substantive feminine din cele tipic masculine: la dispoziţia vorbitorilor stă o serie întreagă de sufixe (-ă, -iţă, -easă, -oaică). Rezultatul spontan al derivării este însă însoţit, în cele mai multe cazuri, de conotaţii stilistice nedorite: sufixele neutre stilistic -ă (profesor-profesoară) şi -toare (inspector-inspectoare) nu se pot aplica oricărui cuvînt, iar celelalte sînt marcate de provenienţa din registrul popular (-iţă, -oaică) sau de conotaţii peiorative (-e(a)să), riscînd să ducă în derizoriu numele de profesie sau de funcţie feminizat. Cel mai ambiguu este probabil -iţă, care are şi valoarea de sufix diminutival (rochie-rochiţă). De teama conotaţiilor ironice şi depreciative, vorbitorii de azi tind să evite noile derivate feminine, fie folosind (cu contradicţii în realizarea acordului în gen) forma masculină (directorul), eventual însoţită de un termen de politeţe (doamna director), fie recurgînd la un tipar de compunere livresc, artificial, în care primul element este substantivul femeie. În perioada comunistă, stilul oficial încuraja a doua opţiune; Florica Dimitrescu a înregistrat, în Dicţionarul de cuvinte recente (DCR), zeci de exemple de compuse de acest tip din presa anilor 1960-1980: femeie-agronom, femeie-forjor, femeie-ofiţer, femeie-sudor, femeie-zidar etc. Compunerea cu substantivul femeie pe locul al doilea este mai slab reprezentată (pilot-femeie, regizor-femeie).

În relatarea incidentelor de la manifestaţie, presa şi comentariile cititorilor au oscilat între forma cu sufix – jandarmeriţa – şi compusul femeia-jandarm. Prima formă a dominat în mod clar spaţiul public, mai ales în titlurile de ştiri din mass-media: „Jandarmeriţa bătută în Piaţa Victoriei, externată!“ (stirilekanald.ro); „Jandarmerița bătută de huligani și-a certat colegii“ (digi24.ro), „Cine este jandarmeriţa bătută“ (adevarul.ro) etc. Colocvialitatea stilului jurnalistic s-a reflectat şi în producerea imediată a unor formule de desemnare care asociau numele de profesie cu prenumele feminin: „Noi detalii despre jandarmerița Ştefania!“ (cancan.ro); „Răsturnare de situație în cazul jandarmeriței Ștefania“ (realitatea.net). Pe de altă parte, are destul de multe atestări (adesea alternînd cu primele, chiar în aceleaşi texte) şi formula mai sobră, bazată pe compunere: „Femeia-jandarm care a ajuns în stare gravă la spital“ (adevarul.ro); „Femeia jandarm care a fost lovită de mai mulţi protestatari“ (mediafax.ro). Formula are şi o variantă mai colocvială: „Ea e fata jandarm bătută aseară“ (mesaj pe Facebook).

Jandarmeriţă este un derivat analogic, bazat pe un fals decupaj: de la jandarm, derivatul direct cu sufixul -iţă ar fi fost jandarmiţă (ca în cioban-ciobăniţă), formă total nepopulară, aproape absentă din Internet – dar rostită accidental, se pare, în aceste zile, la un post de televiziune. Terminaţia -eriţă a fost decupată spontan de vorbitori din femininele derivate de la masculine cu finala -er; cel mai cunoscut este probabil şoferiţă (pe care îl invocă drept model şi DCR), căruia i se pot adăuga casieriţă, chelneriţă, frizeriţă sau rockeriţă. Dicţionarul invers coordonat de Cecilia Căpăţînă (2007) cuprinde şi alte forme, mai puţin frecvente: bărbieriţă, boieriţă, cantonieriţă, dulgheriţă, mineriţă, moşieriţă, meşteriţă, paracliseriţă, spicheriţă etc. Formarea femininului a fost probabil uşurată de existenţa segmentului -er în substantivul jandarmerie.

Uşurinţa cu care vorbitorii au recurs la termenul jandarmeriţă are o explicaţie simplă: deşi nu este înregistrat de DEX, acesta a intrat deja, de cîteva decenii, în circulaţia mai largă (fapt ilustrat şi de DCR). Nu este foarte vechi, avînd în vedere că aparţine categoriei de nume de profesii iniţial exclusiv masculine, dar are o atestare clară: comedia franceză Le Gendarme et les Gendarmettes, din 1982, cu Louis de Funès în rolul principal, a circulat la noi cu titlul tradus Jandarmul și jandarmerițele. Cuvîntul jandarmeriţă s-a impus în uz, ceea ce a atenuat conotaţiile excesiv colocviale pe care le primise iniţial ca derivat în -iţă (sau -eriţă). Pe de altă parte, nici tiparul cult femeie + nume de profesie sau funcţie, oricum mai puţin potrivit spiritului derivativ al limbii române, nu este lipsit de conotaţii ironice, actualizabile în contextul potrivit: „femeia-ministru a citit, docilă, de pe foi“ (vice.com). 

Rodica Zafiu este prof. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea din București. A publicat, între altele, volumele Limbaj și politică (Editura Universității București, 2007) și 101 cuvinte argotice (Humanitas, Colecția „Viața cuvintelor“, 2010).

Foto: E. Enea

Mai multe