Ispre şi dinadins

Dicţionarele noastre actuale condamnă – în mod exagerat, aş zice – o formă încă vie, rezistentă în stilul colocvial. Adverbul expre (cu accent pe silaba finală) este indicat în DEX doar ca variantă pentru expres (cu indicaţia derutantă „adjectiv“) şi lipseşte cu totul din Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic (DOOM), ceea ce echivalează cu o condamnare definitivă din perspectiva normei actuale. De altfel, forma era deja etichetată negativ în dicţionarul lui Scriban, din 1939: „Mulți zic expré adv. (fr. exprès) cu înț[elesul] de «special, într-adins», ceea ce trebuie să se evite“. Într-adevăr, în scrisul standard forma a fost evitată şi pare astăzi, tocmai din acest motiv, destul de neobişnuită; în oralitatea familiară a rezistat însă foarte bine. Atestările sale actuale, din Internet, din „conversaţii scrise“, intervenţii spontane, care amestecă registrele, sînt destul de numeroase, mai ales în combinaţie cu verbele a face şi a zice: „Totul parcă este făcut expre ca să-i depărteze pe alegători“ (comentariu, gandul.info); „Bună, deci mi am făcut cont expre pentru a întreba dacă ştie cineva o melodie“ (tpu.ro); „mi-a zis expre’ să nu îmi fac probleme“ (masini.ro). Cum se observă din ultimul exemplu, autorii textelor încearcă uneori să marcheze grafic accentuarea cuvîntului.

De fapt, expre este diferenţiat stilistic de echivalentele sale; pentru sensul „special, intenţionat, deliberat, anume, dinadins“ registrul colocvial poate recurge la forma adverbială expre, în vreme ce limbajul standard preferă construcţia cu adjectiv: în mod expres. Desigur, adverbul apare adesea, în texte redactate sau transcrise mai atent, şi în forma recomandată de normă: „de cîte ori legiuitorul constituţional a vrut să facă rabat de la un principiu a făcut o expres în text“ (amosnews.ro); „«N-am făcut-o expres, s-a întîmplat să nu pierd nici un set!», a declarat Ilie Năstase, în direct“ (digisport.ro).

Adverbul şi adjectivul expre(s) este un împrumut din franceză (fr. exprès), din care s-a preluat fie forma scrisă, cu excepţia accentului grav, fie pronunţarea (expré, cu rostire accentuată a finalei). Preluarea pronunţării nu este un lucru neobişnuit; dimpotrivă, multe franţuzisme (ca abajur, şosea, apropo etc.) au fost adaptate limbii române pe această cale. În cazul dat, transcrierea pronunţării avea avantajul de a diferenţia două posibile omonime, tratate separat în dicţionare: expres „în mod deliberat, intenţionat“ – şi expres „(tren) cu viteză mare“. Ambele cuvinte provin din franceză, primul din forma exprès (preluat din latină, unde expressus însemna „pus în relief, exprimat clar“), celălalt din express. Cuvîntul din urmă este de fapt reîntors în franceză, în epoca modernă, după ce trecuse în engleză, unde i s-au modificat în timp sensurile.

Dacă expre este suficient de apropiat de sursa sa franceză pentru a fi acceptat sau măcar tolerat de normele academice, unele dintre variantele sale populare sînt în mod evident deformări fonetice, devenite embleme ale limbajului incult. În Glosarul regional Argeş al lui D. Udrescu, din 1967, era înregistrată expresia ispre şi dădănadins, o tautologie glumeaţă care asociază împrumutul lexical modern (deformat) cu termenul popular (în pronunţie regională); citatul care ilustrează expresia provine dintr-o comunicare orală: „Asta, ştiu eu, mi-a făcut-o el ispre şi dădănadins; dar lasă, nu-i nimic“. Forma ispre provine din închiderea populară a vocalei e la i şi din simplificarea grupului consonantic cs; dădănadins este, desigur, sintagma de dinadins, în pronunţie muntenească.

Variantele populare ale cuvîntului expre(s) n-au dispărut: de curînd, pe un site accesibil, cineva punea o întrebare semnificativă şi, după toate aparenţele, izvorîtă dintr-o sinceră dorinţă de cunoaştere: „Cum se spune corect: a făcut-o espre / a făcut-o ispre?“ (tpu.ro). Atestările actuale ale formei ispre sînt surprinzător de multe: „era făcut ispre pentru gaming (clubptc.net); „Ori nu şi-a dat seama, ori a făcut-o ispre“ (wowbiz.ro); „Poza ai făcut-o ispre sau din greșală, recunoaște?“ (cetin.ro); „contul l-am facut ispre ca să scriu aici“ (pescuitmania.ro) etc. Nu prea cred că e vorba doar de folosiri glumeţe, care să îşi propună parodierea rostirii populare.

Rodica Zafiu este prof. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea București. A publicat, între altele, volumele Limbaj și politică (Editura Universității București, 2007) și 101 cuvinte argotice (Humanitas, Colecția „Viața cuvintelor“, 2010).