Încercaţi cu latura umană

Nu vreau să fiu furios, chiar nu vreau, pe bune! Mă scald în Xanax şi stau în poziţia lotusului pînă mă doare fundu’. Gîndesc numai lucruri bune şi frumoase, dar iată că sună telefonul sau îmi verific e-mail-ul şi iar îmi vine să strîng oameni de gît. Pentru că, să nu aveţi nici un dubiu, în spatele tuturor lucrurilor se află oameni. De fiecare dată cînd în New Orleans sau în Statele Unite (care sînt un fel de New Orleans la scară mai mare), cineva dă vina pe "birocraţie", "regulamente", "guvern" etc. rezultă faptul că două-trei făpturi lipsite de simţire, care arată ca dumneata sau ca mine, bunăoară, se fac vinovate de toată porcăria. O persoană bine intenţionată - şi există şi din acestea - nu are nevoie să se ascundă după "regulamente", îţi poate rezolva problema într-o clipită. Necazul e că toţi oamenii sînt furioşi şi sar la tine în sfînta tradiţie, ţinută la mare cinste, a lovirii celui mai slab. Cineva trebuie să facă pe cîinele. N-o să intru în exemple concrete acum, dar toată lumea ştie, de pildă, că Entergy e dracu’ împieliţat. Te încarcă la plată, te mint în faţă, te ameninţă, folosesc orice clauză unsuroasă din contract ca să ţi-o tragă. Şi cu toate acestea, cei care lucrează la Entergy nu fac nimic să schimbe lucrurile, ba chiar s-ar putea să le placă să vadă oamenii canonindu-se astfel. De ce? Pentru că sînt furioşi pe companiile de cărţi de credit. Iar oamenii care "cîştigă şi ei o pîine" - aşa cum ziceau şi naziştii -, lucrînd la companiile de cărţi de credit, se bucură în secret că pot provoca, la rîndul lor, durere, pentru că sînt supăraţi pe cei de la organizaţiile de servicii de sănătate. Iar cei ce lucrează la serviciile de sănătate sînt foc şi pară pe ăi de la... (introduceţi aici vătaful favorit). Problema e că toate aceste companii şi entităţi birocratice care ne-au transformat în agenţi ai răului ne îmbuibă cu lene şi răutate şi ne lasă să ne ascundem după măreţele şi atotputernicele lor nume. Dacă te cheamă Entergy, nu Dorothy, nu trebuie să mişti un deget pentru nimeni. Ba chiar ai dreptul să le dai ţeapă la toţi. Nu îi trebuie mult unui individ să corecteze greşelile făcute de cei care îl plătesc să rămînă în stare de inconştienţă: e nevoie doar de puţină compasiune, un minimum de atenţie, un dram de simpatie. Rămînem fără de aceste simple virtuţi omeneşti, aşa cum lumea noastră rămîne fără de resurse precum petrolul sau apa. Am devenit leneşi dincolo de orice închipuire şi o industrie uriaşă numită divertisment îşi face de lucru să ne ţină aşa. Oamenii leneşi sînt răi şi inactivi. Şi sînt fie o grămadă, fie formează un cerc vicios, cu excepţia unui singur fapt rece şi tăios: oamenii încă mai au rezerve abundente de decenţă, doar că ceva anume îi împiedică să o folosească. Acest "ceva" sînt mega-entităţile care ne guvernează. Nivelul nostru de confort a crescut, cu preţul dispariţiei simţămintelor simple precum prietenia şi simpatia faţă de creaturile asemenea nouă. Cei care se minunează de ce sînt atîtea biserici în America de azi şi de ce atîţia oameni merg la bisericile acestea trebuie doar să privească spre propria complicitate la furtul corporatist. Popii şi predicatorii nu or să ne spună unde s-au dus bunele noastre calităţi, ci doar ne vor chema la întîlnirea de săptămîna viitoare, pentru că şi ei sînt tot un fel de corporaţii. Eu vă recomand doar să încercaţi să priviţi oamenii în ochi timp de o săptămînă şi să nu menţionaţi nici măcar o dată demonul pentru care lucraţi. Veţi rămîne surprinşi de ce veţi primi în schimb. traducere de Ioana AVĂDANI