Încâlzirea globală s-a oprit

23 martie 2010   TÎLC SHOW

Iarăşi ninge, pentru a cîta oară în această iarnă... Încă un bulgăre de zăpadă zvîrlit împotriva celor care în ultimii ani au făcut din lupta contra încălzirii globale o adevărată religie. Criza economică mondială a contribuit şi ea la scăderea interesului general pentru acest spectru fierbinte care reuşea să sperie mai bine lumea, în vremuri de prosperitate.

A mai fost şi micul scandal din care a reieşit că savanţii plătiţi de ONU să argumenteze încălzirea globală au învîrtit informaţiile aşa încît să le iasă pasienţa. Adică au preluat nişte vagi păreri ale unui specialist despre iminenta topire a gheţarilor din Himalaya pînă în 2035, publicate într-un interviu din 1999, şi le-au oferit cîţiva ani mai tîrziu (ambalate într-un raport oficial) drept informaţii ştiinţifice cu valoare certă. Au fost deconspirate şi o mulţime de e-mail-uri din care rezulta că unii oameni de ştiinţă legaţi de IPPC (Intergovernamental Panel on Climate Change) manipulează datele privitoare la acest subiect, pentru a dovedi cu orice preţ legătura dintre activităţile umane şi încălzirea globală (vezi şi tema „La rece despre încălzirea globală“ în

, nr. 304). Şi acesta pare a fi doar vîrful icebergului, dacă mă pot exprima astfel.

Cercetătorul britanic Phil Jones, aflat în centrul scandalului Climate Gate, a recunoscut recent că pentru ultimii 15 ani nu există date semnificative care să ateste o încălzire globală. În urmă cu un an, un botanist britanic celebru, David Bellamy, care realiza şi emisiuni ştiinţifice, a declarat că BBC l-a marginalizat timp de mai bine de un deceniu, după ce s-a constatat că nu e un adept al teoriei încălzirii globale (el avea chiar date contrare). Aşadar, ne putem imagina destul de uşor că mecanismul prin care s-a creat întreaga ideologie a încălzirii globale a funcţionat asemeni unui bulgăre de zăpadă care se rostogoleşte. În jurul unor vagi date ştiinţifice şi al unor impresii subiective create de cîteva veri fierbinţi a apărut întîi un interes al ecologiştilor şi al unor oameni de ştiinţă. Tot mai multe proiecte au fost finanţate în domeniu, iar datele contrare fenomenului au început să fie omise (voit sau instinctiv, pentru că deveneau contraproductive). La un moment dat, s-a raliat şi presa cu exagerările de rigoare (pentru că scenariile catastrofice se vînd bine), iar în cele din urmă, politicienii n-au mai putut nici ei ignora semnalele (unii ca Al Gore chiar au profitat din plin) şi subiectul a intrat pe agenda politică mondială.

Summit-ul de la Copenhaga a constituit punctul culminant (sau cel mai de jos, în care bulgărele de zăpadă a ajuns în fundul văii) şi probabil începutul sfîrşitului acestui fenomen care pare să fi avut toate caracteristicile unei psihoze globalizate. Ţinta pe care au propus-o mai-marii lumii la întîlnirea de la Copenhaga, aceea de a limita creşterea temperaturii planetare în următoarea sută de ani la maximum 2ºC, va intra de bună seamă într-o istorie a ridicolului, iar în această iarnă pare că însuşi Dumnezeu s-a hotărît să le arate care le e lungul nasului. Europa şi America de Nord sînt lovite de geruri, ninsori şi viscole rar întîlnite. Asta după ce anul 2007, foarte răcoros în Occident, ridicase deja nişte prime semne de întrebare.

Măsurătorile sistematice de temperatură arată că pe parcursul întregului secol XX s-a produs o încălzire de numai 0,6ºC. Un efect care, fie vorba între noi, poate avea diverse cauze (inclusiv mici erori de prelucrare a datelor).

Dar, aşa cum aţi observat, termenul de

a fost înlocuit în ultimii ani cu acela de

O mică diferenţă de formulare care deschide calea spre justificarea altor idei de viitor (chiar şi despre o nouă eră glaciară). De altfel, am auzit deja şi părerea „ştiinţifică“ potrivit căreia încălzirea globală va suferi un recul timp de zece ani (perioadă în care atmosfera Pămîntului se va răci uşor), pentru a se năpusti apoi cu şi mai mare căldură asupra omenirii.

A existat însă şi un lucru bun în toată povestea asta, şi anume: mobilizarea mondială contra poluării. N-ar fi bine ca odată cu compromiterea ideii de încălzire globală să fie abandonate şi proiectele privind reducerea emisiilor de gaze, nu neapărat cu efect de seră, dar nocive pentru sănătatea noastră. Şi nu mi-aş dori să văd acum o contra-ofensivă iraţională din partea oponenţilor teoriei încălzirii globale.

Mai multe