În Canada
Sînt 21 de grade la umbră și toată lumea se plînge că e prea cald. Oamenii sînt îngrozitor de politicoși. E drept că marea lor majoritate sînt pasiv-agresivi, dar, după ce ai fost învățat să mulțumești de zece ori pentru orice rahat, și mie mi-ar veni să îi dau unuia în cap.
Se conduce ca la nebuni. Marea majoritate a orașului are restricție la 30 de kilometri pe oră și, dacă ai noroc, 40 km/h. Ai impresia că toți sînt sedați. Dacă pare că vrei să traversezi strada, mașinile se opresc. Vrei să intri într-o intersecție, se face concurs de invitat cine să aibă prioritate.
Aici e liber la consumul de cînepă și, practic, toți fumătorii pe care i-am văzut fumau iarbă și nu tutun, deci s-ar putea chiar să fie sedați. E drept că nu moare nimeni pe șoselele lor.
De îmbrăcat se îmbracă de parcă toți s-ar duce la safari pe undeva și, pentru prima dată în viață, mă simt elegant în blugii procopsiți și în cămașă. Mă aștept oricînd să văd vreo girafă, că de căprioare e plin.
Sînt multe semne superhaioase, cum ar fi cele care interzic fumatul de iarbă, dormitul în mașină. Și atenție! – că traversează Bambi. Asta, în mijlocul orașului.
La 6 dimineața se deschide piscina. Se umple rapid cu oameni, marea lor majoritate de peste 40 de ani (cîțiva de peste 60), care sînt într-o formă fizică incredibilă. Evident, nebuni, căci nu joacă unul table, poker pe telefon sau nu își face selfie-uri. Nu, tati, nebuni care sînt la piscină ca să înoate.
La 7 începe lecția de aerobic în apă. Se umple jumătate de piscină cu doamne de peste 50 de ani care exersează la greu în apă. Cele care conduc lecțiile în general sînt tot de peste 50 de ani și cu un nivel de energie șocant. Toate sînt construite ca niște gospodine țepene de pe la noi. Este și o antrenoare care are 81 de ani. M-am uitat la ea zece minute și aș putea pune pariu că jumătate dintre prietenii mei nu ar reuși să se miște în ritmul ăla mai mult de cinci minute.
Industria de silicon și Botox este inexistentă aici – mă aștept să găsesc un semn care să prevadă și situația în care Bianca Drăgușanu se rătăcește pe aici.
Antreprenor aici înseamnă șomer. Săraci nu prea există, dar e plin de hippioți de vîrsta a doua în căutarea celor mai noi metode de zen. Orașul are mult mai multe săli de yoga decît orice altceva. Magazinele unde se vinde marijuana sînt cel mai probabil pe locul doi, deși o bună parte dintre localnici, oameni gospodari și obsedați de produse bio, își cresc propria recoltă.
Se citește la greu peste tot pe unde mergi și pe străzi vezi destul de des dulapuri cu cărți – biblioteci de cartier. Iei o carte de acolo, trebuie să pui alta în loc. Zona de coastă este incredibil de frumoasă. Plajele sînt supercurate, iar zona este foarte frumoasă. Restaurantele sînt mai ieftine și mult mai bune decît cele de acasă. Pentru iubitorii de pește, sushi, fructe de mare sau mîncare thailandeză, Victoria este un mic rai.
Se ajunge rapid atît în Vancouver, cît și în Seattle, dacă e nevoie. Traseele turistice sînt un vis. Am văzut somoni, urși, pume, căprioare în prostie, orci, foci, vidre de ocean, o tonă de păsări de toate felurile și peisaje absolut încîntătoare. Traseul între plaja franceză și plaja chinezească este cel mai frumos loc pe care l-am văzut pînă acum.
Am auzit de cîteva ori româna și pe aici și am stat la o bîrfă anti-PSD cu o familie de români plecată de 25 de ani. Copiii lor vorbesc o română impecabilă și sînt superhaioși. Ne-au invitat la sushi, că sarmale nu aveau.
Spitalul de aici are doi medici români senzaționali, îmi spune doamna care este asistentă. „Prea mulți oameni buni au plecat din România și rezultatul este o țară condusă de tîmpiți.“
Mă cam rupe comentariul ei. Probabil, undeva în subconștient, și eu am gîndit asta, dar nu am avut nicicînd curajul să o recunosc.
Și mă gîndesc că PSD, din punctul meu de vedere, ar trebui să dispară așa cum au dispărut PUR, PRM și PPDD. Este un partid toxic dominat de baroni, șmecheri, mafioți, proști și mîrlani. Avem nevoie de un partid de stînga puternic. PSD nu are legătură cu interesele oamenilor săraci. Sper ca Demos-ul să poată să îi ia locul cîndva. ALDE e aceeași mizerie, dar, chipurile, pe dreapta. PNL sper să se poată reforma, dar deocamdată este un partid dominat de oportuniști, pupincuriști și, nu rar, corupți.
Sînt și oameni buni sau foarte buni în PNL, oameni pe care i-aș vota mai ales în București, dar partidul pute a Flutur, Blaga, Hava și cîteodată a Servicii. Servilismul grețos față de domnul Iohannis (probabil mulți au uitat că Iohannis a fost propunerea de premier a USL susținută de Dan Voiculescu), promovarea lui Rareș Bogdan, care adesea pare un mesianic sociopat cu explozii legionare, ca numărul doi în partid și lipsa de voci critice, credibile din interiorul partidului mă îngrozesc.
USR, așa cum e el, cu multe tabere, imperfect, adesea haotic și heirupist, este primul și singurul partid care simt că mă reprezintă în Parlament, singurul partid parlamentar care nu este compromis. Faptul că din cînd în cînd scriu critic despre USR este pentru că sînt convins că puterea corupe și că nu este deloc sănătos să mergi pe „încredere“.
Nu pentru că am fost pentru cîteva săptămîni membru în PLUS, dar despre PLUS nu scriu pentru că nu simt că am distanța emoțională necesară pentru a scrie dintr-un punct de vedere îndeajuns de neutru.