Imperiul contraatacă. Forţa nu doarme
Anul ăsta ne vom aminti mult mai des, sau ni se va aminti strașnic de următoarele: de pensionari, de tineri, de satele izolate – unde nu e curent electric, iar un medic poate ajunge doar cu elicopterul –, de drumuri distruse, de gropi de gunoi, de spitale sinistre, de școli dărăpănate și neîncălzite, de mari contracte (din bani publici) cu clauze secrete, de șpăgi, parandărături și atenții de sute de milioane de euro, de nepoți, veri și consăteni puși în funcții drăguțe, de bani pentru partid, de trafic de influență, de școli doctorale făcute cu dedicație și de doctorate făcute cu sclavi din mediul academic, de „resetarea clasei politice“ și de statul captiv în ghearele corupției. E an electoral. E, cumva, asemănător cu momentul acela de mare sărbătoare, cînd unii se spală. În rest, n-o fac. Nu pentru că n-ar avea condiții, ci pentru că există riscul să răcească sau pentru că n-au timp, mereu se găsește cîte ceva de făcut. Iar cînd e sărbătoare, o întîmpină cum se cuvine și se spală, dar nu schimbă apa de la spălarea precedentă. Sînt oameni chibzuiți și fac o economie.
E un an în care se ascut și se otrăvesc săgețile care vor întuneca cerul. Se lustruiesc și se îngroașă blindajele pregătite pentru obraji rumeni, dolofani, care nu roșesc nici dacă sînt bătuți cu degetul Sfintei Parascheva. Se dau jos din cui armurile făcute din nenumărate straturi de bancnote pe care nu le penetrează nici gloanțele de argint, pentru vampiri. Se scot la joc de glezne contingentele de tineri simpatizanți sau membri ai organizațiilor de tineret, care trebuie să-și demonstreze tinerețea și dinamismul pe teren, la lipit de afișe peste afișele ălorlalți, la aruncat de găini peste gardurile sediilor de campanie și la alte jocuri tinerești, pline de energie și de vitalitate. Se sapă sau se adîncesc noi șanțuri de apărare, care se vor umple, la momentul potrivit, cu acid, mercur, conținut de vidanjă, în fine, orice poate să descurajeze adversarul. Se pregătesc temeinic toate catapultele, berbecii de spart porți și turnurile mobile, după cum sînt gata și cazanele cu smoală și apă clocotită, viperele, viespile, bolovanii și căngile cu care se împing scările de asalt. Iar fortărețele sînt primenite și puse la rînd, gata să întîmpine asediile sau să deschidă porțile pentru contraatacuri rapide și tăioase. Iar în centrele tuturor fortărețelor, înconjurați de gărzi fanatizate și înarmate pînă-n dinți, stau lorzii locali, boierimea pe care se sprijină orice putere, baza absolută a sistemului – primarii și șefii de consilii județene.
A trecut un an greu, care, la sfîrșit, a adus cu sine și o catastrofă. Încălzită și emoționată, lumea a cam ieșit în stradă și a strigat chestii. Asta e foarte nasol în pragul unui an electoral. Plus că o tot țin langa și acum cu schimbarea clasei politice. Lumea vrea să vadă contractele cu clauze secrete, înțelegerile și adoptările tacite de prin Parlament. E cam forfotă și e cam zgomot prin spațiul public, nu prea se mai aude zumzetul de lume pusă la respect, care știe bine că orice-ar vota, tot ăia care trebuie or să iasă. E destul de urîțel. Plus ăștia cu Facebook și alte alea, care pătrund peste tot, prin toate cataloagele, prin toate sertarele de pe la marile universități comunale, adevărate izvoare doctorale pentru toată strada principală, unde și-au stabilit sediul de firmă. Ăia de pe-afară s-au trezit că au chef să voteze și să ceară secții de votare, e o atmosferă cam ostilă și cam cu capsa pusă. O să fie destul de nașpa să se lucreze pe teren ca în vremurile bune.
Da, dar Forța nu doarme. Ea știe bine că are la dispoziție resursele cele mai de preț. Adică oameni, fix acolo unde trebuie, și multă, foarte multă răbdare. Forța știe bine că, la un moment dat, orice mulțime obosește și pleacă acasă. Plus că e suficient s-o întrebi pe mulțime de lideri. Ai făcut-o praf urgent, i-ai rupt genunchii. „Bine, mă, mulțimeo, eu te-ascult și fac așa cum îmi zici tu! Pe cinstea mea, fată, că așa fac! Da’ nu vorbi și tu așa, toată, din toate gurile, că nu-nțeleg ce vrei să zici. Trimite tu la mine niște lideri, să stăm de vorbă și să rezolvăm. Hai, te pup și te mai sun eu!“ Iar mulțimea, săraca, se prăbușește în ea însăși, neputincioasă, încă, în fața Școlii de Partid, a hîrcii bătrîne, trecute prin focul călirii absolute, în lupta de clasă.
Pe la televiziuni au început să apară trimișii partidelor, care au stat mai potolite după catastrofa de la sfîrșitul anului trecut. Vezi fețe mai de rîndurile doi-trei, nu se iese încă la lumină cu legendarii Cizi, Rolanzi, Viteji în Piele de Tigru, Arthuri și cavaleri ai meselor de la restaurantele cu specific românesc, adică moaștele vii care au cîștigat marile bătălii din anii trecuți. E vremea pajilor și a scutierilor care trebuie să dea impresia unui suflu nou pe cîmpul de luptă. Unii dintre pifanii naivi chiar rîd și cred că e „anul resetării clasei politice“. Asta pînă la marea încleștare. Atunci, cînd va fi mai greu, în timp ce primarii vor coborî mănușa care comandă atacul, din neant, din negurile nopții, vor răsări, ca niște umbre, Ăi Bătrîni. Iar thriller-ul istoric s-ar putea transforma într-o mare comedie. Depinde cine rîde. Și cine dă „reset“. Pentru că s-ar putea ca, după apăsarea butonului, pe ecran să apară un mesaj foarte scurt. „Error“.
Cătălin Ștefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.