Ierarhia fotbalului şi a fericirii
Conform clasamentului FIFA, naţionala de fotbal a României se află acum pe locul 55 în lume, sub cea a Burkinei Faso (dar cu 20 de locuri peste naţionala Bulgariei). E chiar aşa de bună Burkina Faso?
Clasamentul fericirii pe glob, pe al cărui podium se rotesc ţările scandinave, are aceeaşi natură ironică precum clasamentul FIFA. Cînd stai bine cu punctele şi cu fericirea, clasamentul nu contează. Cînd scîrţîi ca performanţe, atunci ierarhiile se pun! Constaţi cît de jos ai ajuns şi-ţi faci sînge rău.
Aşadar, clasamentul fericirii, alcătuit de un think tank britanic, este relevant pentru cei nefericiţi, iar clasamentul fotbalistic al FIFA este urmărit cu sufletul la gură de către cei care se îndoiesc că ceea ce joacă ei se numeşte fotbal. De aici şi alerta românească.
În fond, clasamentul FIFA este pur simbolic, fără vreo contribuţie la stabilirea urnelor valorice ale vreunei competiţii. Formula după care se calculează merită o altă discuţie, în Gazeta Matematică. Iar Burkina Faso este deasupra unor ţări europene cu fotbal rezonabil, din motivul că, oricît s-ar pondera regional performanţele, e mult mai uşor să baţi Mali decît Suedia.
La fotbal, România este pe 55, după ce generaţia lui Hagi şi Popescu ne urcase pe un implauzibil loc 3, în septembrie 1997! În clasamentul fericirii stăm şi mai rău, pe poziţia 73. Mai interesant mi se pare faptul că, în timp ce Happy Planet Index cuprinde doar 155 de state, clasamentul FIFA adună 207 ţări. Ceea ce poate înseamna că există un număr de peste 50 de ţări unde fericirea de a da cu piciorul în minge, chiar dacă aduni zero puncte, precum Samoa, este mai importantă decît rigla fericirii.