Hypnerotomachia poliphili
Deoarece nu mai visa de la o vreme, adică nu vedea nimic de-a lungul unui somn opac, fără imagini, nici culoare, " pe mult prea lungile culoare ale căruia orbecăia de unul singur (fără, cel puţin, un baston alb), se hotărî să-şi lase,-n timpul nopţii, ochelarii de prezbit pe nas. Cum nu dormea pe-o rînă, ci pe spate, neagitîndu-se în somn, ochelarii-i rămîneau bine fixaţi în şaua nasului obişnuit cu ei. Începu, în fine, să viseze, să-şi vadă visele cu ochii, " dar cum văd zebrele, în alb şi negru. Tenebrele se înălbeau sporadic, ca paginile unui ziar sau ca afişele pe un perete cenuşiu, îngăduindu-i să le buchisească. Ceea ce, însă, nu-i făcea nici o plăcere, căci literele, astfel desluşite, aduceau tocmai cu acelea, anodine, de pe afişe sau din ziare... Dorindu-şi vise mai plăcute, începu cu ocultistele din urbe (întrucît onirologia e, totuşi, apanajul lor); nemulţumit, îşi aminti, în fine, de doamnele doctor oculiste (cunoştea cîteva celebre, " mai toate dintre ele domnişoare, minus una, soaţă de virtuoz), care, cu toatele,-i prescriseră drept antidot al prea-frustrantului acromatism oniric, mirifici ochelari de soare (de preferinţă, cu lentile roz).