Handicapul elveţian

Tsonga l-a eliminat pe Federer. Oare nici iarba de la Wimbledon nu mai e ce-a fost? 

Refuz să vorbesc despre tehno-botanice, mai ales după finala Djokovic-Nadal – ăştia parcă au mîncat iarba fiarelor! Federer ar putea fi victima unei supradoze de tenis, chestie care în acest sport te pîndeşte la orice colţ de teren. Un ritm infernal, susţinut de bani, faimă... OK, şi pasiune, plus alte energizante mai mult sau mai puţin euforizante, te poate lăsa lat. Nivelarea interioară trebuie să fie teribilă. Închipuiţi-vă: serviciu, primire, aplauze, ceremonie, hotel, avion, serviciu, primire, aplauze, strîngere de mînă, poate o bere, hotel, avion, filmare pentru sponsori, avocat, serviciu, primire...

Trebuie să ai ceva strîmb în tine ca să-ţi iasă. Tsonga ştie cît de jos a venit, după nenorocirea cu hernia de disc. Djokovic e sîrb. Mereu ne zice cîte ceva despre poporul lui, război şi sărbătoarea palincii. Djokovic e un clovn, ăştia plîng doar cînd nu-i vede nimeni. Nadal e spaniol. Federer e elveţian. Un mare, liniştit şi bun elveţian. Nu cred că există pe lume handicap mai mare.