Gusturi și arome

Totul pe un fond sepia, cu imaginea unei bucătării "ca la bunica". Cum altfel? " Chipsuri "tradiţionale", cu "ingrediente clasice", "selecţionate" şi "echilibrate"... parcă ar fi un vin franţuzesc! " E prea frumos ca să nu încercăm! Aşa că alegem un Chio Tradiţional "cu aromă de friptură la tavă". " V-aş recomanda pe cel cu gust de sare, e mai bun, vă spun eu că am încercat, ne sfătuieşte vînzătoarea, amabilă. Noi ne încăpăţînăm însă şi plecăm acasă cu o pungă umflată de aromă de friptură la tavă, să vedem ce gust are. Nu are nici un gust! Aruncăm conţinutul, dar păstrăm ambalajul, pentru prezentarea sa ademenitoare. Începem să evocăm alte gusturi şi arome din viaţa noastră cotidiană: " Secretul gustului, bineînţeles! Are toate gusturile... " Sau plăcerea gustului... " Supe cu gust de pui, de văcuţă şi de ce mai vreţi voi… " Suc din suc, cu arome de mere, pere şi tot ce vă doriţi... " Iaurt cu gust de fructe de pădure. " Muştar cu gust de hrean. " "Bunătatea naturală a ceaiului are acum gust de zmeură". De la Lipton citire! " Dar şi roşii româneşti, cu gust de roşii! " intervine unul dintre noi, mai patriot. " Mîncare cu aromă de gust..., zîmbeşte M. " Neapărat "autentic"!, o completează cineva. " Parfum cu aromă de transpiraţie, lărgeşte un altul aria de prospecţie. Apoi începem să creăm liber: " Brînză de capră cu iz de fîn. " Ceapă cu gust de usturoi. " Gulie cu aromă de trandafir. " Friptură cu gust de garnitură. " Alimente cu gust changeant. " Sau alimente fără gust, de ce nu, ce atîtea fiţe? Şi lista aberaţiilor continuă, pînă ne plictisim şi ne turnăm un pahar de vin. Are gust de vin! " Întîmplări cu gust de viaţă. Acum şi en gros, conchid eu, căzînd filozofic pe gînduri.