Gogoşile de la Sky News

Ştim deja povestea cu echipa de filmare de la Sky News care, în frunte cu jurnalistul Stuart Ramsay, a făcut un documentar despre niște indivizi din România care, chipurile, ar fi fost gata să vîndă oricui arme de război. În urma unei anchete, procurorii români au spus că documentarul a fost regizat, că „traficanții“ ar fi fost niște simpli vînători, că armele erau deținute legal, că nu erau de război, ci de vînătoare… Exact ca în celebrul banc pus pe seama Radio Erevan: nu era Volgă, ci bicicletă, și nu i s-a dat, ci i s-a luat. Postul britanic și Ramsay însuși continuă să declare că totul a fost real și că n-au plătit pe nimeni pentru a spune replicile filmate. Scandalul nu are încă o concluzie oficială definitivă sau o încheiere în justiție. Nu avem deci, deocamdată, niște dovezi irefutabile și nu știm chiar exact ce s-a întîmplat acolo. Mie, unuia, însă, varianta unei înscenări din partea jurnaliștilor britanici mi se pare cît se poate de plauzibilă. Am constatat de-a lungul vremii că presa din această țară e paradoxală. Deși considerată, în general, pe bună dreptate, o culme a seriozității (reputată în întreaga lume pentru rigoare, corectitudine, imparțialitate, informație relevantă și de calitate), poate furniza uneori și cele mai crunte neadevăruri sau falsuri. Poate fiindcă, așa cum se spune, dracii își fac de lucru mai degrabă pe lîngă mănăstire decît la cîrciumă. Nenumărate sînt scandalurile în care au fost implicați jurnaliști sau întregi instituții mass-media din Marea Britanie.

Lucrînd ani de zile sub rigorile de seriozitate ale presei anglo-saxone, nu mică mi-a fost mirarea cînd, în apropierea momentului aderării României la UE, la biroul BBC de la București au început să vină jurnaliști de la departamentele de limbă engleză care cereau colegilor români să-i pună în legătură cu români care ar fi dorit să plece în Marea Britanie. Cum ne amintim, de pe atunci exista în Anglia obsesia și teama de o invazie a românilor și bulgarilor, de îndată ce ar fi fost eliminate vizele. Și chiar jurnaliștii de la ultraseriosul BBC încercau să se înscrie în acest trend (creat probabil tot de presă), să demonstreze cu orice chip că românii sînt un potențial pericol pentru Marea Britanie. Cu alte cuvinte, umblau după reportaje a căror concluzie era deja trasă. Dacă le spuneai că nu cunoști personal români dornici să ajungă cu orice preț dincolo de Canalul Mînecii, erau dezamăgiți sau neîncrezători. Căutau și așa-numiți fixers, adică intermediari autohtoni pe ca­re-i plăteau pentru a le facilita legăturile cu localnicii. E o practică obișnuită. Dar cînd ai fost trimis pînă în România cu avion, cazare, diurnă și ai primit și buget din care să plătești niște „ghizi“ locali, multe se pot întîmpla. Și nimeni nu vrea să se întoarcă în redacție cu mîna goală.

Nu știu ce au făcut pînă la urmă acei jurnaliști. Mi-aduc însă bine aminte cum, în ziua eliminării vizelor, aeroporturile britanice au fost într-adevăr luate cu asalt, dar nu de către milioanele de români și bulgari dornici să ia locurile de muncă și ajutoarele sociale ale englezilor, ci de jurnaliști locali care așteptau invazia. Au fost complet decepționați. La cinci luni după aderare însă, în aprilie 2007, niște jurnaliști chiar de la BBC au fost acuzați că au realizat un reportaj fictiv despre emigranții români care s-ar fi instalat cu corturile în Hyde Park. Chiar protagonistul reportajului a declarat că totul a fost o înscenare pentru care ar fi primit bani. BBC n-a negat niciodată această acuzație. Și e vorba de o instituție publică ale cărei standarde deontologice sînt probabil cele mai înalte din lume. Sky News e doar o instituție mass-media privată, patronată de omul de afaceri Rupert Murdoch. De aceea spun că nu mă miră deloc eventualitatea unei trucări a documentarului în cauză. Dacă așa este, tragerea la răspundere a „regizorilor“ s-ar putea dovedi destul de complicată, mai ales în condițiile în care jurnalismul mondial pare că devine o afacere tot mai depărtată de realitate și tot mai apropiată de ficțiune.

În altă ordine de idei, nu pot să nu constat că, striviți ani de zile de rigorile corectitudinii politice cu toate ipocriziile ei, jurnaliștii britanici au găsit o supapă. Românii și bulgarii sînt calul de bătaie perfect. Albi și europeni fiind, dacă-i faci responsabili de toate relele nu te încadrezi în nici una din formele de discriminare sau rasism clasice și rapid taxabile. E relativ lipsit de riscuri să dai în ei. Și cînd nu găsești motive reale (care, fie vorba între noi, ar fi destule), e mai simplu să exagerezi sau să inventezi. Aș zice că există și o importantă „cerere“ pentru așa ceva din partea unui segment semnificativ al societății britanice. Nu știu dacă neapărat de țapi ispășitori au nevoie, cît mai ales de gogoși. Se pare că au început să le placă tare mult gogoșile frumos ambalate. Căci ce altceva a fost Brexitul? Să nu uităm că unul dintre „ambalatori“ a fost Boris Johnson, cel care pe vremuri era dat afară de la The Times pentru minciunile pe care le scrisese acolo și care, după ce a devenit corespondentul The Daily Telegraph pe lîngă Comisia Europeană, a fost acuzat de colegii de breaslă că făcea relatări „coafînd“ realitatea sau chiar falsificînd-o. Nu mai înțeleg bine ce se întîmplă azi în Marea Britanie, dar mă gîndesc că, după Boris Johnson, următorul ministru de Externe al Majestății Sale ar putea fi Stuart Ramsey.