Federer şi Nadal

Roger Federer și Rafael Nadal sînt ca Făt-Frumos și Zmeul Zmeilor sau invers? 

Cei doi împart lumea fanilor precum Messi şi Ronaldo. Doar că în tenis nu e vorba despre „Gelatul“ contra „Robotzelul“, ci de „Intelectualul“ versus „Nemuritorul“. Şi mai ales nu e vorba despre cine se şi cine nu se dopează. În fotbal, discuţia asta a fost depăşită de mult, fotbaliştii şi fanii cu conştiinţa cristalină dorm ca nişte prunci. Sigur, unii nu se mai trezesc, dar asta-i viaţa, nu? În fine, moartea… În tenis încă mai există un soi de dezbatere underground. De fapt, asta ar despărţi cu adevărat doi supercampioni: răspunsul la întrebarea dacă umblă la cutia cu maimuţe şi, dacă n-ar umbla, n-ar fi de fapt cam pioni? Nu ştim. Dar avem nişte fapte. Federer a cerut de mai multe ori controale serioase antidoping. Nadal şi-a văzut de treaba lui şi de ticurile cu trasul de chiloţi înainte de serviciu. Federer are un joc fluid. Nadal are un joc de salahor, de Stahanov, ai senzaţia că realizează cincinalul în patru ani. Nadal e cel mai bun pe zgură, unde e de muncă zdravăn. Federer e mai eficient pe suprafeţe mai rapide, unde punctele se joacă mai repede şi rezistenţa fizică (deci eventua-lul aport al „maimuţelor“) mai puţin importantă. Ţiriac a avut dreptate cînd l-a tras de urechi pe Federer reproşîndu-i absenţa din sezonul de zgură. Pînă la urmă, fără el sponsorii sînt mai puţin fericiţi. Dar Federer i-a răspuns simplu (nu chiar cu aceste cuvinte): sînt bătrîn, trebuie să am grijă de mine. Se poate înţelege şi aşa: eu sînt „bio“, iar ca să rămîn aşa am nevoie de odihnă şi cumpătare. Pînă la urmă, întelege fiecare ce vrea. Sau ce poate. E frumos să îi vezi jucînd pe cei doi. Dar nu tot ce e frumos e şi adevărat. Şi Moş Crăciun e o mare vedetă care cîştigă an de an cam toate meciurile.