Februarie 1948

Acum 70 de ani, la mașina de scris a istoriei din Cehoslovacia se tasta îngroșat titlul „Februarie victorios“. În spatele butoanelor erau degetele comuniștilor, care marcau astfel preluarea puterii în ultimul stat din estul Europei unde încă mai exista un guvern (relativ) independent după cel de al Doilea Război Mondial. Apoi, timp de patruzeci de ani, au tot scris.

Rezultatul alegerilor din mai 1946 a evidențiat creșterea în popularitate a Partidului Comunist din Cehoslovacia, care a obținut 38% din voturi. Motivele privesc în mod direct realitățile politice, economice și sociale de după război. În plus, încrederea cetățenilor în aliații vestici scăzuse, mai cu seamă ținînd cont de momentul München 1938, în timp ce în privința rușilor aveau proaspătă în memorie contribuția la momentul eliberării de sub ocupația nazistă.

Alături de aliații social-democrați, comuniștii conduși de Klement Gottwald se bucurau de o majoritate fragilă de 51% și de nouă ministere din cele 25 ale guvernului. Președintele Cehoslovaciei, Edvard Benes, și ministrul de Externe, Jan Masaryk, doi oameni politici importanți ai epocii, au încercat să colaboreze cu politicienii comuniști, timp în care aveau un ochi bine deschis (și o speranță naiv orientată) către Vest. În acest timp, presiunile sovietice deveneau din ce în ce mai insistente. Tot în acest timp a prins contur ideea Planului Marshall, iar Cehoslavacia și-a exprimat dorința de a se alătura acestui program de ajutor economic propus de Statele Unite ale Americii. Vă imaginați reacția lui Stalin. Dacă nu, un pic de ajutor de la domnul ministru Masaryk, care, întors de la Moscova în vara lui 1947, a declarat că: „Am plecat la Moscova în calitate de ministru de Externe al unui stat suveran și independent și m-am întors în calitate de lacheu al guvernului sovietic.“

Desigur, Cehoslovacia și-a retras intenția de a se alătura Planului Marshall.

În ianuarie 1948, miniștrii din celelalte formațiuni politice în afară de comuniști și social-democrați au demisionat, în speranța unor noi alegeri care ar putea diminua influența Partidului Comunist din Cehoslovacia. Între timp, însă, izbucniseră demonstrații pro-comuniste de amploare la Praga, mai mult sau mai puțin orchestrate. Amenințat cu o grevă generală, în loc să anunțe noi alegeri, președintele Benes i-a încredințat formarea unui nou guvern comunistului Gottwald; pe 25 februarie s-a format un executiv condus de acesta și dominat de comuniști și de social-democrați.

Puse în fața mașinii de scris a istoriei, cele două partide s-au apucat de tastat. Le-au ieșit, printre altele, o nouă Constituție și un act de fuziune.