Fără Mitică?

Fără. Unii exultă. N-au de ce. N-a fost dat jos vreun preşedinte de ţară sau şef de ANAF. Nu nervii sau lehamitea consumatorilor de fotbal l-au doborît. Nu vreun dosar ori vreo luptă de drept sau de idei l-a pus pe făraş. Nu. Pur şi simplu gaşca de patroni, acţionînd la un făcut cu ochiul politic, a decis că Dragomir e consumat. Că viitorul stă în cei prieteni cu cei de sus. „Nu sînt supărat, aşa se întîmplă lucrurile în viaţă!“ a exclamat Nelson de Bălceşti. Exact. Aşa se întîmplă lucrurile în viaţa lor. Cu prieteni-curve şi lucrături curat murdare. Mitică a avut onoarea să accepte că a pierit pe limba lui. Toată afacerea a adus cu schimbarea unui cap într-o organizaţie subterană. A doua zi, nou-numitul a fost chemat la DIICOT şi şi-a început relaţia cu presa prin gesturi de nervozitate, culminînd cu o portieră trîntită, pe post de răspuns. Încă o mască a căzut. Cît despre Dragomir, a fost condus către ieşire ca între vechi camarazi de nebunii, cu un plic în valoare de 150.000 de euro strecurat în buzunar. Acum e la modă să ştergi pe jos cu el. Dar e ca în cazul oricăror şefi pe care, cu sîrg, îi înjurăm. Dragomir a reprezentat fidel organizaţia care l-a ţinut pînă acum în scaun. Ipocrizia noastră uriaşă este aceea de a nu înţelege că felul de a fi al unui conducător este perfect sincron cu cei pe care îi conduce. Cînd vom accepta să pricepem asta, ori vom înnebuni, ori ne vom face bine. Liga de fotbal n-a făcut nici una, nici alta. A ales calea de mijloc: a tras un şpriţ.