Fanii iubesc fantome

Rapidul şi Universitatea Craiova erau printre cele mai iubite echipe de fotbal. Fanii continuă să le iubească şi dacă au rămas fără zestre?

Fanii iubesc fantome. Care se întrupează din cînd în cînd, dar n-au corporalitate permanentă nici măcar cînd e vorba de echipe istorice. Unii au noroc. Situaţia Timişoarei e exemplul cel mai bun: există formaţia din Liga a 5-a, susţinută de bărbaţi, femei copii, bunici pe biciclete, un pluton care se deplasează prin satele de vest, la meciurile în deplasare, colorînd cîmpia în violet, în lipsa lavandei. Şi există echipa care e printre liderii începutului de sezon în Liga Întîi. N-are nuanţă corect politică, dar are rezultate.

Cu cine să ţii? Şi cît poţi suporta o entitate care are ADN-ul păstrat într-o eprubetă? O viaţă, vor răspunde cîţiva. Alţii, mai mulţi, au migrat către stadionul cel mare unde fosta Recaş, actuala ACS Poli Timişoara, bate Dinamo şi face egal cu CFR la Cluj, oraşul duşman. La fel la Craiova, unde sînt două Universităţi. Nu instituţii de învăţămînt superior, ci echipe. E superofertă! Alţii sînt şi mai norocoşi. La Rapid e iubirea cea mai greu pusă la încercare. Faliment, greva foamei, promovarea de două etape şi apoi retrogradare de la TAS. Dragoste cu năbădăi. Cea mai frumoasă! Acum încep cu adevărat să ştiu ce înseamnă a iubi. Fanii iubesc fantome. Şi le iubesc cu atît mai mult cu cît iubirea e mai lipsită de speranţe. Nu vă regăsiţi cumva tinereţile în disperarea acelor băieţi care mor de dragul a ceva neîmpărtăşit?