Enigma morţii japonezului muşcat ham-ham!

Să ştiţi, dle Văcăroiu, că-s foarte supărat pe dvs.! Supărat rău! Şi s-ar putea ca, aici, la Bruxelles, să nu fiu singurul în această situaţie! De acord, nu vă fac vinovat de moartea preşedintelui Asociaţiei de Amiciţie Nipono-Română, care, sărmanul, a văzut pe-artera lui că la noi n-ajunge să fii prieten cu oamenii dacă nu eşti pe bune şi cu rîul, ramul, casa scărilor şi maidanezul aferenţi (unii pensionari din Servicii - aceia care fac pe colţul mesei sondajele ce mai apar în România Mare - dau de înţeles că patrupedul ar fi evadat din curtea senatorului CVT, unde făcea parte dintr-un grup de comunitari cărora experimentatul istoric Gh. Buzatu le proiecta zilnic, înainte de masă - şi uneori în loc de ea - cunoscutul blockbuster "Pearl Harbour"; dar, evident, noi nu credem aşa bîrfe.) Dle Văcăroiu, deci sînt supărat pe dvs.! Cînd am plecat prima dată din Bucureşti spre Bruxelles, prin septembrie trecut, ne-aţi zis să spunem la toţi că în România se respectă drepturile omului etc. Aşa am şi făcut. Şi ce aflu acum?! Mai precis, ce aflu azi-dimineaţă, luni 30 ianuarie a.c., cînd numai ce intram în birou la Bruxelles, aprind calculatorul, deschid Inbox-Outlook-ul (chestia aia pe care v-o citesc secretarele dvs. pe ascuns, de rîd de se prăpădesc!) şi, ce găsesc? - o scrisoare de la eurodeputata maghiară Moh