Emisiunile autohtone
Țineţi minte ce făceau, în urmă cu nişte ani, mulţi bărbaţi în fiecare sîmbătă dimineaţă (sau duminică, atunci cînd sîmbăta nu era liberă)? Îşi bibileau maşinile parcate în faţa blocului, le reparau, le spălau cu detergent, cu cîrpe şi perii, le clăteau cu găleata, le lustruiau. Uneori se încumetau şi la lucrări importante, se băgau pe sub ele, le dădeau jos motorul sau cutia de viteze. Era un adevărat spectacol. O naţie întreagă de meşteri iscusiţi şi săraci. Astăzi, cei care fac aşa ceva sînt mai puţini. Oamenii îşi duc maşinile la spălătorii şi la service. Nici maşinile nu mai sînt Daciile de pe vremuri, să le poţi desfunda jiglerele suflînd în ele, să înlocuieşti cureaua de alternator cu ciorapi de damă şi alte asemenea „inginerii“. Dar ce fac, în schimb, bărbaţii sîmbătă dimineaţă? Poate că unii stau la televizor şi se uită la emisiunile despre maşini. Sînt cîteva româneşti.
Le-am urmărit şi eu de cîteva ori. Dar după ce te-ai obişnuit cu Top Gear sau chiar cu Fifth Gear, ale noastre dau senzaţia pe care ţi-o oferă o Dacia 1300 după ce tocmai te-ai plimbat cu un Mercedes S-Klasse. Sigur, ştiu, ai noştri n-au bugetele uriaşe alocate clasicelor emisiuni pomenite. Dar nu totul e legat de buget. Cînd te apuci să turui date, cifre şi statistici despre maşini, aşa cum de multe ori se întîmplă, de exemplu, la ProMotor, nu te poţi aştepta ca oamenii să aibă prea multă răbdare în faţa televizorului. Pentru că, deşi le plac maşinile, telespectatorii nu sînt ei înşişi nişte maşini de memorat. E adevărat, emisiunea condusă de Roxana Ciuhulescu se autodefineşte ca avînd „cele mai tari informaţii şi imagini despre saloanele auto internaţionale, modele noi de maşini şi performanţe automobilistice“. Poate că, pe lîngă informaţii de informaţii şi noutăţi de noutăţi, ar mai trebui şi cîte o poveste, şi cîte o întîmplare, şi poate puţină tihnă în imagini şi, mai presus de toate, un limbaj mai omenesc. Nu mai vorbesc că uneori datele sînt parcă citite direct din comunicatele de prezentare ale companiilor auto, într-un limbaj nu tehnic, ci de lemn corporatist, formal.
La Digi 24, în emisiunea La volan, Bogdan Mirică se străduieşte să fie mai uman şi mai prietenos. Dar nu numai cu telespectatorii, ci şi cu fabricanţii de automobile. Parcă nu se încumetă să dea verdicte prea răspicate, adică să spună cînd ceva e prost. Iar zilele trecute susţinea că testează abilităţile off-road ale unui Nissan Navara, în timp ce se plimba domol pe un drum forestier pe care fanii maşinilor de teren l-ar numi pur şi simplu autostradă. E adevărat, în ultima vreme, noi, românii, sîntem, se pare, şi foarte cîrcotaşi. Dar, evident, în loc de aşa o plimbare de protocol, am fi vrut să vedem maşina aia dusă la limită, forjată, buşită, răsturnată, chiar aruncată în prăpastie. Păi, la Top Gear chiar aşa au făcut cu o Toyota Hilux. Aici ne amintim însă iarăşi problema bugetelor.
O altă chestiune care nu ţine neapărat de bugete, dar se pune mereu în legătură cu acest gen de emisiuni e aceea că telespectatorii vor să aibă siguranţa că ele sînt complet independente. E ca în orice alt domeniu în care oamenii au nevoie de informaţii şi păreri oneste şi avizate despre lucrurile puse pe piaţă, fie că sînt alimente, haine, hoteluri, cărţi, filme sau automobile. Pentru asta însă, televiziunea sau emisiunea respectivă trebuie să aibă forţă, reputaţie şi reguli foarte clare, aşa încît să-şi poată permite să critice orice produs al unei mari companii, atunci cînd e cazul.
TVR, fiind publică, ar fi situată cel mai bine din acest punct de vedere (Top Gear era produsă de o televiziune publică – BBC). Şi există şi la TVR o emisiune cu acest profil: Giurgea şi Bratu – Maşini, Teste şi Verdicte iar din textul de prezentare de pe site-ul emisiunii, reiese că realizatorii şi-a propus chiar ceea ce trebuie: „Costin Giurgea şi Tudor Bratu vor să umple această nişă într-un mod cît mai relaxat posibil. Deşi în Maşini, Teste şi Verdicte veţi afla tot timpul cît costă maşinile testate, cîţi cai-putere au şi, desigur, cît fac de la 0 la 100 km/h, emisiunea nu se concentrează pe date tehnice. În schimb, aici se vorbeşte cu pasiune despre automobile extraordinare şi cu opinii credibile despre cele normale. Aici se alege cu capul limpede între maşini bune şi maşini proaste. Aici se creează poveşti memorabile“. Exact ce spuneam. Trecînd de la prezentare la conţinut, adică urmărind emisiunea, constaţi că prezentatorii sînt doi ţăcăniţi. Întîi îţi vine să te cruceşti, apoi, cînd te obişnuieşti cu stilul lor ţăcănit, îţi pot deveni chiar simpatici. Şi printre ţăcăneli poţi afla şi informaţii serioase, nu doar despre maşini. De la ei am aflat de exemplu, printre altele, despre existenţa Transbaiului. Dar nici lor nu le lipsesc stîngăciile. Mai ales cînd îl auzi pe unul dintre ei că pronunţă Volkswagen cu „V“…