Egal = victorie

Sîntem pe cale să devenim autogolgheterii Europei. Acesta să fie scopul pentru care Ciprian Marica s-a hotărît să rămînă la echipa Naţională?

Cică ne-ar umbla vorba prin Europa: „Românilor nu trebuie să le dai gol ca să-i baţi. Trebuie doar să ai răbdare, că se vor bate singuri“. Pare să fie un aforism acoperitor istoric şi nu doar fotbalistic. Un răutăcism. De fapt, Marica a fost chiar bun la meciul cu Italia. Numai că aşa se întîmplă cu bunăvoinţa neantrenată: produce mici catastrofe. Atacantul s-a zbătut cu o energie excesivă, ca atare lovindu-se de minge şi cu, şi fără folos. Căci cînd le vine dorul de muncă românilor, să te fereşti din calea lor! Se demonstrează că sîntem fără de măsură şi în rău, şi în bine, numai că răul poate susţine o atare inflaţie de activitate, pe cînd mai binele, după cum se ştie, e duşmanul binelui. Istoria recentă a Naţionalei de fotbal e o istorie a neaşezării, a veşnic căutării, a lui „ce-ar fi fost dacă... ?“. Trăim în proiecţii şi planuri mereu amînate. De aceea totul e greu şi smucit, supra sau subdimensionat calapodului unei victorii simple. Deocamdată, putem visa cel mult la egaluri. În lipsă de altceva, acestea devin victorii. Pînă la urmă, ce naiba, noi am dat toate golurile la Klagenfurt, nu?...