E grozav, frăţică, să fii Dacian
Fiul vitreg al lui Soros, mîna dreaptă a lui Iohannis şi cea stîngă a Bruxelles-ului voitor de nenorociri, liderul zdrenţelor ălora de vor să ne vîndă ţara duşmanilor. Elitistul ipocrit şi zgîrcioman de nu merge la business class ca să se dea mare că e cu boborul, nenorocitul care a vrut să ia conducerea PNL-ului fără să treacă prin alegerile din partid, rupătorul de USR şi neam de grof franţuz şi Julien de la Zalău. Şeful guvernului zero barat, nesimţitul care a vorbit de rău Antena Sfîntă, fraierul care nu a ştiut să mintă cum şi cînd trebuie, şi fricosul care nu s-a luat la scandal cu valorile patriei, gen Codrin Ştefănescu, şi nu e capabil de miştocărie à la geniile Ponta şi Dragnea. Ăla de a făcut compromisuri acceptînd în guvern tot felul de nemernici de la partidele duşmane şi nu a fost capabil să ne conducă precum Ţepeş Vodă.
Arhanghelul care ne va salva ţara şi neamul, sfîntul care s-a sacrificat să ne scoată din mocirlă, culmea românismului, a bunului-simţ şi a valorii profesionale, guru mondial al agriculturii, Făt-Frumos de Zalău, singurul capabil să unească dreapta, cavalerul luminii tehnocratice, marele traversator de stradă neînsoţit, gigantică eminenţă cenuşie a spiritului naţiunii, primul, cel mai principal şi unicul necorupt al ţării. OMUL care a ţinut în spate de unul singur economia ţărişoarei şi a dus la o creştere economică nemaîntîlnită în istoria României. Arsenie Boca reîncarnat tehnocrat şi pictat pe clădirile şi gardurile Bucureştiului. Însă…
De ce dracului ar vrea un om sănătos la cap să fie Dacian? De ce un profesionist foarte bun, un om tare fain, decent, cinstit, care urăşte scandalul şi e cam introvertit să îşi dorească să intre într-o luptă electorală în general mîrşavă, plină de sociopaţi luptînd disperaţi să evite puşcăria? De ce un om care nu are nevoie nici de onoarea, nici de puterea şi nici de banii murdari din politica românească să îşi dorească să fie liderul unei formaţiuni politice?
De ce să se expună avalanşei de mizerii comandate, venite de la mafioţii care au controlat în tot acest timp România, şi aşteptărilor exagerate ale oricărui român supărat pe clasa politică şi, desigur, mai deştept decît oricare alt politician? De ce să o mai facă? De ce, după un an în care a muncit aşa cum ar trebui să muncească un prim-ministru – aproape nonstop –, după ce a făcut tot ce a putut ca să acopere găurile din sistem, să stopeze corupţia endemică şi să reziste presiunilor enorme ale şobolanilor politici, să vrea să intre în conflict deschis cu ei? Pentru a cîştiga încă o dată o poziţie în care să poată fi înjurat de o mulţime de lume şi cu riscul de a dezamăgi marea noastră majoritate, care avem aşteptări uriaşe de la el şi mai nimica de la noi? De ce să îşi dorească cineva să se simtă vinovat că oamenii care l-au urmat şi şi-au părăsit vieţiile liniştite, carierele de succes şi cîteodată familiile sînt vînaţi de goarnele mediatice ale unuia ca Ghiţă sau Voiculescu şi ameninţaţi cu puşcăria de o clasă politică ce se luptă cu disperare să îşi păstreze privilegiile?
Dincolo de frazele găunoase ale politrucilor şmecheri care se bat cu pumnul în piept pentru cît de mult le pasă de România după ce au furat tot ce-au putut, care ar fi motivaţia să o faci? Pentru România? Care Românie? România aia dependentă de Antena 3, România TV, Realitatea TV şi B1 TV, care preferă să fie spălată pe creier decît să facă un minim efort de a examina critic propaganda mediatică ambalată ca ştiri? România celor care şi-au băgat picioarele în el de vot şi s-au dus în week-end să se relaxeze, căci nimeni nu se ridică la standardele lor de etică şi morală? România orgoliilor exagerate, care permite oricărui român cu un titlu cît de cît pompos să îşi dea cu părerea despre orice la televizor şi oricărui Gică să comenteze cu spume cît de buni sau proşti sînt oamenii din guvern, fără să ştie atribuţiile elementare ale guvernului?
Pentru cine? Pentru toţi cei care îi spun ce şi cum să facă în timp ce ei nu au făcut şi nici nu vor face nimic pentru a ajuta ţărişoara pentru care se bat cu pumnii în piept? Pentru România adevărată de la ţara lui Pandele sau de la capitala lui Firea? Pentru Oltenia Olguţei şi Teleormanul lui Dragnea? Pentru cine? Pentru #rezist?
Ce facem noi ca să avem un lider bun? Care este responsabilitatea noastră pentru a convinge oameni ca Dacian sau mai buni decît el să îşi dorească să ne reprezinte şi să îşi asume „binecuvîntările“ multiple care vin odată cu curajul de a te bate cu un sistem feudal de dependenţă de baroni politici, cu o administraţie publică incompetentă şi mitomană, cu cultura şpăgii şi a nepotismului? De ce ne aşteptăm ca liderul să vrea să ne fie lider în condiţiile în care marea noastră majoritate căutăm, de fapt, un Mesia şi nu un profesionist cinstit?
Dacă aş fi Dacian, singura mea motivaţie pentru a face mulţimea de lucruri care îmi sînt inconfortabile ar fi oamenii din jurul meu care să mă inspire să fac sacrificiul ăsta. Şi oamenii ăia nu ar trebui să fie numai cei care #rezistă, ci şi cei care fac. Cei care nu numai vorbesc că îşi doresc schimbarea, dar şi fac ceva să se schimbe ei şi lumea din jurul lor în mai bine, la fel sau mai bine decît şi-ar dori să o facă clasa politică.
Deocamdată, nu avem îndeajuns de mulţi. Şi pînă cînd vom avea, va trebui să acceptăm că politica românească rămîne atractivă pentru tot felul de ciurucuri şmecheraşe şi sociopate şi aproape infrecventabilă pentru cei de care într-adevăr am avea nevoie să ne conducă.