E ceva putred azi în Basarabia

Poate că nu o să aflăm niciodată ce și cum face România, cu adevărat, pentru Basarabia. Sau ce nu face. Dar trăim vremurile unei modernități lichide, vorba lui Zygmunt Bauman, iar lucrurile se pot schimba mai iute decît ne închipuim. Totul e valabil doar pînă la prima sucire a situației, la prima schimbare apărută din senin, taman cînd nu se-așteaptă nimeni. Cine știe prin ce împrejurare, nu e deloc exclus să ne pomenim cîndva cu alte episoade „snowdenești“, cu niște momente de aducere la lumină a lucrurilor ascunse. Poate că, la un moment dat, o să aflăm vești la auzul cărora o să ne cadă falca pe parchet, cu zgomot, mai abitir ca o nicovală, și cu acompaniament orchestral, ca-n Tom & Jerry. Sau poate că toate straturile de batiste așezate frumușel peste țambal se vor transforma într-o cuvertură istorică – una mai groasă ca plăpumoaiele brodate cu motive populare românești, alea care țin de cald în ierni grele – pe care n-o va mai ridica nimeni, în vecii vecilor.

Habar n-avem ce va fi. Pe de o parte, în România, sînt prea puțini cei cărora le pasă cu adevărat de această temă. Mulți se fac că plouă sau o consideră ca fiind tichia de mărgăritar a unora care habar n au în ce vremuri trăiesc. Probabil, cei mai mulți îți vor spune că nu ne trebuie așa ceva, că ne-am lua o povară pe care nu o putem duce, mai ales că și noi sîntem ca vai de mama noastră. Pe de altă parte, în Basarabia lucrurile sînt mult mai complicate. Aici dai peste o populație rusofonă consistentă, dar și peste o generație de tineri care fie pleacă în lume și păstrează – în anumite cazuri, cum a fost cel al alegerilor de anul acesta – un entuziasm real față de „acasă“, fie rămîne, dar visează difuz la un viitor „european“ al Moldovei. Dai și de unioniști zgomotoși, de antieuropeni încruntați, după cum dai și peste o lume amestecată ca generații, importantă numeric, o lume care se poate activa în momente de nevoie, dar care suferă de ani buni din cauza neputinței de a înclina balanța. E o lume foarte românească, gîdilată patriotic de pe-aici, atunci cînd ne vine nouă bine, și uitată în restul timpului. Niște oameni care au trăit vremuri cumplite, iar acum se simt din nou abandonați sau lipsiți de orice șansă de a-și vedea visul cu ochii – acela de a fi din nou o parte a României.

Atunci cînd se simt cu așteptările înșelate, oamenii găsesc adăpost în răgăliile teoriilor conspirației. Și curg tonele de închipuiri mai abitir ca apele Prutului umflat după o ploaie zdravănă, de vară. Numai că aici, la noi, am învățat de a lungul timpului că înainte de orice teorie a conspirației trebuie să fim atenți, întîi și-ntîi, la impostură și la prostia crasă. Nu, forfota discretă și „subcutanată“ a chestiilor pe care, cică, nu trebuie să le știe toată lumea nu e tăiată de pe listă. Dar, pînă să ajungem acolo, mai trebuie să trecem și niște vămi ale eternelor, fascinantelor și nostimelor noastre limitări.

Basarabia este un spațiu profund contaminat de cultura rusă, cu toate bunele și relele oricărei culturi. Iar cuvîntul „contaminat“ se poate lesne descărca aici de semnificațiile lui care acoperă ideea de transmitere a unei boli, a unei infecții. Influența culturii ruse nu înseamnă doar urmările unei ocupații militare îndelungate, ci și lucruri bune, care au contribuit la plămada unei lumi care nu poate fi văzută doar în alb și negru, doar în „ei“ și „noi“. Iar dincolo de acest fapt există o realitate peste care nu poți trece. Sînt mulți moldoveni, basarabeni, fiecare cum vrea să-și zică, despre care noi spunem că sînt manipulați de oligarhi vînduți rușilor. Evident, mai ales de unul anume. Da, e evident că e așa. Dar aici apare o întrebare căreia mai toată lumea pare să-i evite răspunsul. De ce campaniile electorale ale „românilor“ nu se adresează și compatrioților moldoveni vorbitori de limbă rusă? Basarabia e o țară profund bilingvă. De ce doar campania lui Igor Dodon a fost purtată în cele două limbi care se vorbesc acolo? Ce o putea opri pe candidata mărturisit-explicit-europeană Maia Sandu să facă exact ce se face în Europa? Adică să încerci să te adresezi tuturor? Deci, și în limba pe care o vorbesc mulți dintre ei? E vorba tot despre cetățeni ai Republicii Moldova. Un vorbitor de limbă rusă, născut acolo, cu act de identitate moldovenesc, e la fel de cetățean al acelei țări ca și cel mai împătimit unionist. Cum să nu i te adresezi și lui într-o campanie electorală pentru alegerea președintelui?

La noi, dar și dincolo de Prut, se vorbește despre noua „abandonare a basarabenilor în brațele rușilor“. Subiectul e vast și are un repertoriu imens de teorii. Pe unii îi exasperează încîlceala vieții politice de acolo și sînt gata oricînd să pună etichete, dintre care cea mai frecventă e aceea care spune că „acolo nu mai e nimic de făcut, s-a pierdut o șansă istorică“. Păi, dacă era o șansă istorică a apropierii de Europa și de România, de ce nu s-a jucat – în tabăra în care mulți și-au pus speranțele – cartea firească a adresării mesajului european și în limba pe care o vorbesc atîția cetățeni ai acelei țări? Cum să te aștepți la un rezultat bun dacă ocolești o realitate care, pur și simplu, strigă la tine? Între timp, ne văităm de „propaganda agresivă și profesionistă a rușilor“. Și așteptăm să descoperim ce teorie se adeverește. Cea a conspirației? Sau cea a prostiei? 

Cătălin Ștefănescu este realizatorul e­mi­siu­nii Garantat 100% la TVR 1.