Douăsprezece alerte legate de Europa
În ultimii doi ani un tsunami numit Brexit i-a obligat pe europeni să reflecteze mai mult la Europa pe care şi-o doresc. Iar apropierea alegerilor europene i-a făcut pe mii de oameni politici, de economişti, de intelectuali, de experţi şi de simpli cetăţeni să se exprime pe această temă, fie în presă, fie pe reţelele de socializare.
Cîteva semnale de alarmă revin cu insistenţă, iar a nu le lua în seamnă ar echivala cu o incredibilă orbire:
1) Fără unitate, Europa va deveni o pradă uşoară pentru marile puteri care vor să dicteze viitoarele reguli de convieţuire pe planetă. Statele Unite, China, Rusia, India nu mai sînt, din diferite motive, prietenii Uniunii Europene. Prin slăbiciunile manifestate pînă acum, Europa a lansat un fel de invitaţie generală: veniţi să ne ocupaţi, să ne cuceriţi, să ne divizaţi, să vă tăiaţi cîte o bucăţică din ceea ce a reprezentat pe vremuri vechiul continent şi prima putere a lumii.
2) Chiar şi după ce Donald Trump nu va mai fi preşedintele Statelor Unite, atitudinea americanilor faţă de Uniunea Europeană va rămîne ostilă, poate chiar din ce în ce mai ostilă, pentru simplul motiv că proiectul comunitar înseamnă o tentativă de civilizare a capitalismului.
3) Islamul radical vede în Europa un spaţiu fragil, uşor de cucerit fără violenţă, doar prin recurgerea sistematică la revendicări aparent democratice. Nu este democraţia un spaţiu de liberă exprimare a convingerilor? De ce ar trebui atunci blamaţi cei care consideră că islamul are răspunsuri la toate întrebările omului?
4) Fără o armată proprie şi fără o apărare autonomă, Uniunea Europeană nu va putea avea o diplomaţie credibilă şi deci nu va putea influenţa mersul lumii.
5) Dacă Uniunea Europeană va continua să aibă frontiere permeabile, acest lucru va însemna o veşnică invitaţie la imigraţie clandestină. Prima consecinţă pe plan politic, dacă europenii nu se vor dota cu forţe suficiente pentru a-şi păzi frontierele, va fi propulsarea în sfera decizională a partidelor de extremă dreapta şi ultranaţionaliste.
6) Europenii nu vor aprecia niciodată o Europă în care copiii lor vor trăi mai prost decît părinţii lor. Or, toţi indicatorii merg în acest sens. Adulţii de azi le lasă copiilor o moştenire toxică: o planetă cu resursele pe cale de epuizare, o lume în care o specie din opt este pe cale de dispariţie, o democraţie epuizată care trebuie reinventată… Sentimentul eşecului nu este niciodată mai puternic decît atunci cînd trebuie să-i spui copilului tău „tu va trebuie să ieşi la pensie mai tîrziu decît mine şi să accepţi locuri de muncă mai precare şi mai prost plătite“.
7) Libertatea nu are sens dacă se transformă într-o competiţie exacerbată, monstruoasă, cinică, inumană, ruinătoare pentru spirit şi corp, pentru individ şi societate. Democraţia liberală îşi pierde puterea de atracţie dacă generează inegalităţi sinistre, dacă distruge ireversibil mediul înconjurător şi creează mutanţi umani (altfel spus, dacă îi transformă pe cetăţenii cu spirit critic în consumatori docili).
8) Dacă nu va fi schimbată regula de luare a deciziilor în interiorul Uniunii Europene, mai precis dacă nu se va trece de la regula unanimităţii la cea a majorităţii calificate, mecanismul comunitar se va bloca.
9) Doctrina democraţiei iliberale a lui Viktor Orbán nu este încă pusă total la zid. Liderului de la Budapesta i s-a trasat însă o linie roşie şi i s-a spus: atenţie, evită orice alianţă cu partidele de extremă dreaptă din Europa şi vom considera teoria ta ca o bază acceptabilă de dezbatere.
10) Fără elite, un popor devine un fel de ambarcaţiune în derivă. Cînd elitele se rup însă prea mult de cetăţeni, ele devin un fel de sectă care suscită neîncredere, dispreţ şi chiar ură. Elitele europene par că s-au înscris pe un drum greşit, de unde şi numeroasele revolte antisistem.
11) Europa dă semne neliniştitoare pe plan economic. Pentru moment pare exclusă din cursa tehnologică. În materie de inteligenţă artificială, bătălia se dă între Statele Unite şi China. Or, profeţii spun că lumea va fi dominată în deceniile viitoare de cei care vor avea cel mai repede monopolul tehnologiilor desemnate prin sintagma inteligenţă artificială.
12) Europa de Răsărit nu acceptă să preia dilemele morale ale Europei occidentale. De unde o fractură între Vest şi Est. În ochii a patru sau cinci miliarde de oameni, Europa este inventatoarea unui sistem economic injust, care s-a globalizat. Din Europa, şi nu din altă parte, au plecat revoluţia industrială, capitalismul, cultul pentru competiţie… China nu uită că europenii au umilit-o cumplit timp de un secol, iar acum vrea să-şi ia revanşa. Şi în alte regiuni ale lumii, alte popoare şi comunităţi nu au uitat cum s a comportat omul alb timp de cîteva secole, europeanul înfumurat şi crud venit în calitate de „civilizator“… Dar unele ţări răsăritene integrate în Uniunea Europeană le spun occidentalilor: „Noi am avut un alt destin istoric, am evoluat în partea opresată şi nu în cea opresoare, deci nu avem aceleaşi datorii morale de plătit“. De fapt, vestul şi estul Europei funcţionează de puţină vreme într-un ansamblu comun, de unde şi dificultatea de a împărţi povara datoriei morală faţă de restul lumii.
Cînd se va vota, pe data de 26 mai, europenii vor avea, pînă la urmă, de ales între două opţiuni. În favoarea unei Europe imperfecte, dar care este, la fel ca democraţia, „cel mai prost sistem cu excepţia tuturor celorlalte“. Sau în favoarea predării generale.