Două surori, un muzeu și o premieră
Au fost odată ca niciodată, prin secolul al XIX-lea, două surori care au deschis un muzeu în New York. Primul muzeu american din istorie fondat de femei. Și tot primul muzeu din Statele Unite ale Americii dedicat exclusiv artelor decorative și designului.
E drept, celor două surori, Sarah și Eleanor Hewitt, nu le-a lipsit deloc contextul favorabil, esențial în istorie. Proveneau dintr-o familie foarte bogată (erau nepoatele marelui industriaș Peter Cooper și fiicele lui Abram Hewitt, la rîndu-i industriaș renumit, avocat și primar al New York-ului) și au avut o copilărie care le-a asigurat accesul la arta și cultura europeană prin numeroasele plimbări pe care le făceau cu familia în marile capitale ale Europei. Chiar și așa, pe lîngă context, în istorie și mai mult contează oamenii; cele două tinere puteau face orice altceva cu resursele avute la îndemînă, nu un muzeu. Au făcut un muzeu.
Astfel, în primăvara anului 1897, la etajul al patrulea al școlii publice Cooper Union din Manhattan pe care o înființase bunicul lor, surorile Hewitt au inaugurat Muzeul de Arte Decorative Cooper Union. Nu înainte de a studia temeinic, și de multe ori la fața locului, istoria artelor decorative din Europa și tot ceea ce implică domeniul, întrucît voiau ca muzeul lor să fie similar celor pe care le vizitau în Paris sau la Londra. Au încheiat un parteneriat cu Muzeul Artelor Decorative din Paris, care le-a ajutat cu sfaturi și informații pentru organizare, și au expus colecții de textile, de gravuri, de mobilă și cărți pe care le adunaseră de-a lungul timpului, precum și o serie de 336 de reproduceri ale unor capodopere de artă, special realizate în acest scop într-un atelier din Paris. Scopul instituției întemeiate de Sarah și Eleanor Hewitt nu era doar acela de a rafina gustul publicului, ci și de a-i sprijini pe cei interesați profesional de domeniul artelor decorative, astfel încît unele artefacte puteau fi fotografiate, schițate sau chiar atinse și măsurate.
În timp lucrurile s-au legat, stelele s-au așezat, colecțiile de artă ale muzeului s-au îmbogățit văzînd cu ochii. Prietenii filantropi ai familiei au devenit prieteni ai muzeului și au făcut donații consistente în bani și obiecte de artă. Tot prietenii muzeului au ajutat la achiziționarea, în 1901, a unei colecții extrem de valoroase de 4.000 de desene și schițe din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea pe care Galeria Borghese din Roma a pus-o în vînzare. Se adaugă, un an mai tîrziu, și o colecție unică de textile din mătase cumpărată din Europa și donată muzeului american de către magnatul J.P. Morgan. Istoria a continuat în același ritm, în contextul și cu oamenii potriviți, pentru ca, în prezent, muzeul deschis acum 125 de ani de surorile Hewitt, preluat între timp de Smithsonian și mutat în fosta reședința a lui Andrew Carnegie din Fifth Avenue, să devină un punct de reper în societatea newyorkeză.
Pentru că istoria-i și despre frumos. Iar frumosului îi trebuie context. Dar mai ales oameni.
Mihaela Simina este licențiată în istorie (specializarea Relații Internaționale), scriitor, coprezentator și coautor (comentariu și scenariu) al serialului documentar România construită.
Foto: școala publică Cooper Union (wikimedia commons)