Doi israelieni

Coincidența (sau nu ea) face ca acum exact cincizeci de ani, în octombrie 1973, Israelul să aibă o problemă (mare) ca în prezent: război. În fapt, situația din acea zonă a Orientului Mijlociu nu a fost nicicînd limpede, cu atît mai puțin pașnică, de la înființarea statului israelian pînă în prezent. Adică din 1948, de la declararea independenței, proces ce l-a avut ca promotor pe David Ben-Gurion, arhitectul statului Israel și cel dintîi prim-ministru al acestuia. Ce a reușit să facă Ben-Gurion, care a ocupat timp de 15 ani funcția de premier al Israelului, este nu doar notabil, ci de-a dreptul istoric, mai ales pus în context. Pe scurt, un tînăr modest venit din Polonia, sionist convins, ajuns pe teritoriul palestinian prin 1906, cînd acesta se afla sub stăpînire otomană, a reușit să întemeieze o țară pentru poporul evreu. Și să o apere de toate forțele ostile din jur, deloc puține. Și să creeze singura democrație liberală din tot Orientul Mijlociu – iar acesta este probabil cel mai important lucru de reținut pe toate cele trei axe ale timpului, trecut, prezent și viitor. Fără a-l învălui în aura perfecțiunii (aură neindicată nimănui în istorie, în general), domnul Ben-Gurion a dat în schimb, cred, definiția perfectă a Israelului, într-un interviu din 1956: „În Israel, ca să fii realist, trebuie să crezi în miracole”. Tot liderul israelian spunea despre un altpersonaj emblematic din Israel că „este cel mai bun bărbat din Guvern”. Personajul: o femeie, Golda Meir, născută Mabovitch, în Kiev, numită de Ben-Gurion ministru de Externe în 1956.

Ulterior, Golda Meir a devenit prima și singura femeie prim-ministru din Israel (și a treia din lume), funcție pe care a ocupat-o între 1969 și 1974. Perioada a cuprins și războiul arabo-israelian din 1973 de care aminteam la început, iar gestionarea acestuia de către Golda Meir, deși nu lipsită de controverse, a evoluat pozitiv pentru Israel, deși la început situația era îngrijorătoare.

Chiar și așa, „doamna de fier a Israelului” și-a dat demisia la cîteva luni după război pe fondul nemulțumirilor cetățenilor.

Istoria, firește, a continuat. Și se scrie chiar în prezent, motiv numai bun să ne amintim, ca idee, de personaje ca acelea de mai sus. Și poate să fim mai atenți la personaje(le) de acum.

Mihaela Simina este licențiată în istorie (specializarea Relații Internaționale), scriitoare,coprezentatoare și coautoare (comentariu și scenariu) a serialului documentar România construită.