Discuții la gura sobei

În istorie-i important să te faci înțeles. Să ajungă mesajul cum dorești la receptor. Și se aplică la orice nivel, în orice epocă, indiferent de mijloacele de comunicare.

Să privim spre președintele Franklin Delano Roosevelt. De fapt, să îl auzim: „Vreau să vorbesc cîteva minute cu poporul Statelor Unite despre domeniul bancar“. Așa a început prima sa intervenție națională la radio în martie 1933, la cîteva zile după inaugurarea în funcția de președinte. Poporul avea într-adevăr nevoie de cîteva vorbe (bune) care să-i redea măcar parțial încrederea în sistemul bancar puternic zguduit de Marea Criză Economică. În contextul închiderii unor bănci (nu puține, vreo patru mii), cetățenii își retrăgeau masiv economiile din conturi, ceea ce punea în pericol întregul sistem financiar al țării. Chestiunea a fost ținută cumva sub control prin votarea în Congres a unei legi (Emergency Banking Act) care permitea guvernului federal să verifice activitatea fiecărei bănci. Între timp a fost declarată vacanță bancară, fapt ce oprea temporar orice activitate bancară.

Înainte cu o zi ca băncile să se redeschidă, președintele FDR a vrut să le ofere un plus de încredere americanilor. La radio.

Stînd lîngă un șemineu, în Sala de Recepție Diplomatică (Diplomatic Reception Room) de la Casa Albă, președintele le-a vorbit simplu, relaxat și accesibil cetățenilor circa 13 minute. Le-a explicat situația și le-a garantat că este mai sigur să își păstreze banii într-o bancă redeschisă decît la saltea. Mai mult de 60 de milioane de americani l-au ascultat. Ulterior, de-a lungul mandatelor sale, FDR a avut 30 de intervenții de acest fel, numite inspirat de jurnalistul Robert Trout  fireside chats – discuții la gura sobei, într-o traducere aproximativă. Istoria i-a oferit din plin președintelui american situații pe care să le transforme în discuții la gura sobei cu poporul, iar dacă luăm în cosiderare milioanele de scrisori care ajungeau la Casa Albă ca urmare a mesajelor transmise de FDR la radio, putem spune că metoda sa de comunicare a funcționat foarte bine. În plus, a fost o noutate. Pînă atunci, de regulă, președinții se adresau publicului prin purtători de cuvînt sau jurnaliști.

Nu a spus-o la radio FDR, ci în primul său discurs de inaugurare, dar este bine de repetat și de amintit prin orice mijloc de comunicare (și mai ales în gînd): Singurul lucru de care trebuie să ne fie frică este frica însăși.

Mihaela Simina este licențiată în istorie (specializarea Relații Internaționale), scriitor, coprezentator și coautor (comentariu și scenariu) al serialului documentar România construită.

Foto: wikimedia commons