Diplomaţia pentru toţi

Altfel decît s-ar fi crezut, legea care permite căsătoria între persoane de acelaşi sex a iscat în Franţa mai multe polemici decît în alte state occidentale în care s-au adoptat legi similare. Adversarii căsătoriei pentru toţi provenind, în mare parte, din medii catolice, au organizat numeroase manifestaţii – unele violente – şi campanii mediatice costisitoare. La (aproape) doi ani de la prima căsătorie gay din Franţa, această lege susţinută de Hollande încă mai stîrneşte controverse. (Sigur, sîntem departe de pseudomizele şi pseudoargumentele dezbaterii dîmboviţene, unde o divă oarecare se trezeşte vorbind despre normalitate şi homosexualitate şi brusc apare un nou clivaj în opinia publică.) Ceea ce a reaprins dezbaterea recent e începutul unei crize diplomatice. Preşedintele Franţei a numit la Vatican un ambasador pe care Papa refuză să-l primească. Dosarul se află pe masa Papei de mai bine de trei luni. Ce ar fi trebuit să fie doar o formalitate a devenit între timp o problemă diplomatică. 

Diplomat de carieră, în vîrstă de 55 de ani, Laurent Stefanini are un parcurs profesional impecabil. Absolvent al prestigioasei ENA, a ocupat posturi importante în administraţie şi apoi în diplomaţie. Printre altele, a fost consilier pentru probleme religioase la Ministerul Afacerilor Externe şi şeful Protocolului la Administraţia Prezidenţială. Are deja o importantă experienţă de ambasador şi cunoaşte bine mediul de la Vatican, unde a fost secundul ambasadorului în perioada 2001-2005. Nu are, practic, nici o pată în CV. Dimpotrivă, are profilul ideal pentru a reprezenta Franţa la Sfîntul Scaun. Pe deasupra, este sprijinit de episcopul Parisului, care i-a trimis personal Papei o scrisoare de susţinere. 

Despre viaţa sa privată nu e menţionat nimic în acest CV. Aşa e şi normal: ceea ce contează – sau ar trebui să conteze – sînt calificările. Devine însă tot mai clar, chiar dacă nu există vreun mesaj explicit, că motivul pentru care Papa refuză să-l accepte pe Stefanini pe postul de ambasador e faptul că diplomatul e homosexual declarat. E aproape de neînţeles – căci Papa Francisc a dovedit o enormă deschidere în tot felul de chestiuni pînă nu de mult tabuizate de Biserică; discursul Papei Francisc pe tema homosexualităţii marchează o schimbare de perspectivă pe care unii catolici (conservatori) o consideră radicală. Se pare însă că această deschidere nu e însoţită şi de o schimbare substanţială la nivel politic. 

E nevoie de curaj şi mai ales de tact pentru a înfăptui o asemenea schimbare. Stefanini are mulţi inamici – iar Biserica, mulţi susţinători conservatori. Activişti ai organizaţiilor care au militat, în ultimii ani, împotriva căsătoriei pentru toţi, precum Ludovine de la Rochère, au încercat să-i submineze autoritatea. Şi ziarul catolic

se numără printre adversarii lui Stefanini, anunţînd, în contextul în care Vaticanul nu comunicase nimic oficial în această privinţă, că acesta a fost declarat

E poate încă prea devreme pentru un ambasador gay la Vatican. Prea devreme pentru Papa Francisc. Şi prea devreme pentru Franţa, care încă nu a ajuns la un consens real în ceea ce priveşte căsătoria pentru toţi. Ce urmează? Deocamdată, Hollande nu a numit un nou ambasador, deşi, asta e sigur, faptul că Stefanini n-a fost acceptat la trei luni după ce-a fost numit e semnul unui refuz categoric. Probabil că preşedintele Franţei încearcă să forţeze nota pentru a primi un răspuns, o explicaţie a refuzului. Nu-l va primi. Şi nici nu va fi excomunicat pentru asta. Dar această înverşunare nu serveşte relaţiilor dintre Paris şi Vatican. Oricît de călduroase vor fi părut strîngerile de mîini de la recenta vizită oficială a lui Hollande de săptămîna trecută.