Dincolo de acquis-ul comunitar

26 mai 2007   TÎLC SHOW

Politica latră, ţara trece... Într-un mod care aminteşte de Italia şi guvernele sale balneare, societatea romÈnească începe să funcţioneze, cu toate tarele sale, şi să se preocupe de problemele sale, şi dincolo de patimile politice. Astfel, de pildă, după consumarea integrării politice a ţării, "integrarea" sa economică îşi continuă drumul său anevoios, dar nu lipsit de reuşite. În această privinţă, nu puţini sînt însă cei îngrijoraţi de "cultura economică" specifică ţărilor estice, de natură, probabil, să destabilizeze întreaga economie a continentului. Sau, în orice caz, să presupună "costuri sociale" extravagante pentru "contribuabilul" occidental. Pe partea noastră, există spaima complementară că Europa ne va lua şi ultimul strop de specific naţional rămas. De ambele părţi, aceste temeri nu aşteaptă decît să fie instrumentate de discursurile populiste de toate culorile. Un proiect internaţional, finanţat de Comisia Europeană şi administrat de Institut für die Wissenschaften von Menschen (IWM) din Viena, a avut menirea de a contribui la aflarea unui răspuns la aceste îngrijorări instituţionale şi individuale. Concluziile nu au fost atît de alarmiste pe cît se temeau responsabilii şi cetăţenii europeni. Ba chiar, toate cele nouă ţări implicate au constatat o convergenţă progresivă la vîrf şi o diversificare la bază, astfel încît diferenţele din interiorul ţărilor lor păreau a fi mai multe şi mai profunde decît cele dintre mediul de afaceri şi administrativ intern şi cel occidental. Aceasta nu înseamnă însă că nu există diferenţe de "cultură economică" între Ei şi Noi, aici şi acolo. Întrebînd sute de actori economici de aici şi de acolo ce s-a întîmplat cînd s-au întîlnit şi a trebuit să conlucreze, a rezultat o serie destul de compactă şi coerentă de diferenţe percepute ca semnificative atît de către unii, cît şi de către ceilalţi. Interesant este faptul că marea lor majoritate este legată de problematica globală a modernizării, a raţionalizării şi birocratizării - în sens weberian - pe care le implică aceasta, înscriindu-se astfel în durata lungă a "modernităţilor incomplete" din această parte de Europă. Din această perspectivă, cea mai răspîndită diferenţă, corespunzînd uneia dintre cele mai profunde schimbări, este aceea datorată raţionalizării şi birocratizării relaţiilor umane în general, respectiv dezvoltarea relaţiilor impersonale în spaţiul public şi separarea administrativă (şi culturală) a treburilor publice de relaţiile private. Această cauză generică şi generală produce o întreagă constelaţie de diferenţe percepute şi comentate diferit de localnici şi vestici, legate însă toate de diferenţe de sociabilitate şi temporalitate: • În primul rînd, continuă să existe particularităţi semnificative ale culturilor orale. "Comunicarea este diferită!" - constată uimit un tînăr om de afaceri german, fără experienţe anterioare cu lumea estică. Astfel, relaţiile orale ("ca între oameni", cum ar spune unii) sînt interpretate ca apropiere, intimitate, încredere, în timp ce relaţiile scrise semnifică relaţii formale, dacă nu chiar formaliste - ceea ce nu este totdeauna cazul şi poate crea adesea confuzii. Reversul medaliei constă în nelămurirea frecventă a vesticilor în faţa diferitelor expresii ale acestei "oralităţi": "Ei (vesticii) par să fie îngrijoraţi de zvonuri şi bîrfe, în timp ce noi sîntem obişnuiţi cu ele" - constată un manager local. • În acest mediu de oralitate tîrzie, imaginea socială este esenţială, doar că ea nu mai este creată şi vehiculată de "gura satului", ci de complicatele sisteme video-mediatice. Ideal-tipul este astfel acel flăcău oşean din bancurile de altădată, care se priveşte în fiecare dimineaţă cu o admiraţie crescîndă în oglindă şi sfîrşeşte prin a exclama: fain mi-s, fute-m-aş! (Nici o asemănare cu actualitatea politică nu este întîmplătoare!) • Cea mai frecventă nemulţumire a autohtonilor se referă astfel la relaţiile interpersonale: "Ei nu sînt aşa deschişi faţă de anumite probleme, chiar dacă par a fi. Pot să intre în discuţie cu oamenii mai uşor şi mai repede decît o facem noi, îţi spun pe numele mic, dar este doar PR şi formalism" - a comentat una dintre persoanele anchetate. • Devalorizarea generală a birocraţiei: "Ceea ce este problematic - consideră un înalt funcţionar din Polonia - este modul în care polonezii s-au adaptat la procedurile birocratice pozitive. Polonezilor nu le plac procedurile standard, ei prind din zbor obiectivele esenţiale şi îşi văd de rezolvarea problemelor, dar se simt prost cînd, după găsirea soluţiilor, trebuie să continui monitorizarea, să evaluezi rezultatele şi să stabileşti proceduri de rutină pentru viitor". Cu alte cuvinte, majoritatea se consideră "creatives", ceea ce, mai departe, se consideră a nu avea nici o legătură cu birocraţia unei economii funcţionale. • Fragilitatea atitudinii contractualiste. În mare măsură, dictonul conform căruia socoteala bună face prieteni buni este inversat în acest caz, prietenii buni fiind cei presupuşi a face o afacere bună împreună. Relaţiile contractuale în general sînt adesea vagi: "Lipsa de precizie în amonte produce mereu mari probleme în aval" - rezumă un om de afaceri francez. • Limitele dintre spaţiul public şi spaţiul privat sînt mai puţin clare sau au sensuri diferite pentru romÈni şi pentru occidentali, provocînd astfel numeroase "intruziuni" ale privatului în spaţiul public şi confuzii între stilurile de viaţă şi de muncă. Astfel, de pildă, modurile diferite de adresare, confidenţialitatea salariilor, aşa-numita "politică a uşilor deschise" practicată de managerii vestici etc. creează confuzii iniţiale destul de frecvente. • Atitudinile faţă de public şi privat sînt şi ele diferite, cu o preferinţă netă şi o supravalorizare a spaţiului privat (adesea familiar) faţă de cel public. După cum remarcă un manager german, "în apartamentele bulgarilor totul este frumos, dar afară e îngrozitor! Ei spun că nu-i interesează (ce e afară). Aceasta e diferenţa faţă de vestici: aceştia sînt mîndri dacă şi ceea ce e afară arată bine". De asemenea, valoarea centrală atribuită casei şi familiei face ca mobilitatea geografică să fie prost văzută, spre profunda nelămurire a managerilor vestici. • Preferinţa sistematică pentru strategiile pe termen scurt în detrimentul strategiilor pe termen lung. După cum constată un om de afaceri german, "aici lucrurile sînt organizate mult mai în pripă... cel mai important eveniment organizat doar cu cinci zile înainte! Aici am căpătat crampe la stomac! Dar merge... Este tipic (pentru aici), nici bine, nici rău, deoarece funcţionează, e pur şi simplu diferit". Se pare că, într-adevăr, în sine nu este "nici bine, nici rău", cu condiţia ca şi unii, şi alţii să fie dispuşi la comunicare şi, în final... să funcţioneze!

Mai multe