Din culisele Încoronării de la Alba Iulia

Alba Iulia, a scris Regina Maria a României, era aşezată într-un loc încîntător. Era un vechi mic oraş fortificat, liniştit, între zidurile căruia Averescu, în timpul fostei guvernări, construise mica catedrală destinată încoronării. Era situată în centrul pieţei, încadrată de o clădire ca o mănăstire.

A fost destul de criticată și s-au făcut probabil unele greșeli, dar în ansamblu arată foarte frumos și este primitoare, este bine finisată și îngrijită.

Catedrala Încoronării din Alba Iulia, realizată în perioada 1921-1922 printr-un volum imens de muncă, după planurile arhitectului Victor Ștefănescu și cu priceperea inginerului Tiberiu Eremia, a fost într-adevăr și motiv de controversă. Principalele discuții erau legate de utilitatea și costurile construcției. Nimic nou în istorie.

Acestea nu au fost, însă singurele controverse care s-au înfiripat în jurul Încoronării Regelui Ferdinand I și a Reginei Maria de acum o sută de ani. Pe scena evenimentului a fost prezentă și rivalitatea politică printr-o... absență semnificativă, cea a politicienilor transilvăneni, dintre care se remarcă lipsa lui Iuliu Maniu, de exemplu. Întrucît ceremonia a fost organizată în timpul mandatului de guvernare al lui Ionel Brătianu, rivalii politici au ales să boicoteze momentul.  

Au existat și unele dificultăți religioase. Biserica Catolică a refuzat să îi permită regelui să fie încoronat într-o biserică românească, de către un preot ortodox. Ce era de făcut? Fiind o luptătoare, îmi vine, desigur, să le dau cu religia în cap și să trec imediat la ortodoxie, spunea Regina Maria.

Desigur, nu aceasta a fost soluția. După ce s-a consultat cu Regele Ferdinand și cu Prințul Știrbey, Regina Maria a sugerat că momentul solemn s-ar putea desfășura în afara bisericii, sub pretextul că încoronarea trebuie să aibă loc în fața poporului.

Și așa s-a întîmplat. Iată cum rememorează Regina Maria: Slujba  a fost deosebită, demnă, nu prea lungă, iar corul a cîntat excelent. Odată terminat serviciul religios, Nando împreună cu mine, urmați de cei ce ne purtau coroanele și mantiile, am ieșit din biserică, în marea piață, acolo unde o estradă era ridicată avînd un baldachin deasupra ei. Toți oamenii s-au așezat de jur împrejurul acestei estrade, acolo unde Nando și cu mine stăteam singuri.  

A urmat apoi momentul încoronării propriu-zise a celor doi suverani, cu tot ceremonialul aferent.

În ciuda oricărei controverse de moment, care oricum nu face decît să arate încă o dată, dacă mai era nevoie, că istoria are întotdeauna culisele ei, Încoronarea Regelui Ferdinand I și a Reginei Maria din 1922 rămîne un simbol puternic în cronologia României. 

Aș propune să rămînă și bulele din spumantul de la pivnițele regale Rhein din Azuga, care au strălucit în paharele invitaților. Santé!

Mihaela Simina este licențiată în istorie (specializarea Relații Internaționale), scriitor, coprezentator și coautor (comentariu și scenariu) al serialului documentar România construită.