Dicționarul literaturii române de la origini pînă la 1900

Terfeloaga asta am găsit-o la 15 lei, online. O ştiam de la bibliotecă, dar acum, într-o dambla, o fantezie, mi-am spus să o iau. Era 15 lei. Are peste o mie de articole cu vieţi zbuciumate, de artişti. Vreau să număr scriitori, de-o statistică. Vreau să am lista cu necunoscuţii care au scris aiurea, majoritatea, într-un avînt, chef de a fi artişti şi de a umbla fantomă cu versuri şchioape. Este cartea cu cele mai multe lucruri neterminate. Oamenii aveau proiecte de te cruceşti, dar le abandonau pentru te miri ce iluzie, dar se murea din te miri ce, că nu erau antibiotice, iar coada de şoarece înmuiată în baligă de taur virgin nu făcea întotdeauna minuni. 15 lei. Acum, cînd privesc cît de mult ocupă în casă, mă întreb dacă nu ar fi fost mai bine să-mi iau o şaorma. La Dristor, s-a scumpit al dracului şi n-am chef, uite, azi n-am chef decît să număr trecuţii în Dicţionar. Să-mi fi luat o sticlă de vin, sau două kile de vin de Recaş. Dar cum să faci? Cititul Dicţionarului merge cu băutul. Mă ţin aşa şi zîmbesc şi-mi închipui vieţile ălora. Şi mă mai gîndesc la nişte vieţi, cele ale cercetătorilor. Să stai să urmăreşti vieţi de-astea. Să stai prin arhive, prin biblioteci, să pîndeşti o şoaptă din ziar despre căutatul tău. Oare scriitorul dus simte că e căutat, din timp în timp? De cercetător, de mine numărat? Osul lui, că doar oale şi ulcele mai este, simte cînd e rostit numele pe o margine de minte, că acum nu mi-oi ocupa toată mintea cu un nume. Dicţionarul literaturii române de la origini pînă la 1900, căci nu avem dicţionar pînă în 1950 şi nici după. Să iei fără discriminare un prolecultism şi un postmodernist să-i pui în dicţionar. Fără discernămînt radical de valori că atunci strici calimera. Blînda aşezare a lor împreună. Da, ştiu, criteriile, critica, noi cu toţii am ales, e de-o toană, cum ar fi să fie aproape toţi, ca la un nou început de lume. Eu fac pariu că am alege la fel, doar plimbarea asta merită, cu caleaşca, cu tramcarul, cu troleibuzul, cu tramvaiul 26, cu metroul şi, în sfîrşit, cu avionul şi porschele, acum cînd e mai la îndemînă ca niciodată povestea. Povestea poveştilor. Nu pentru neam, neamul niciodată nu vrea nimic, uite, nişte cercetători din Iaşi au vrut ceva şi au făcut-o pentru mine. Cu terfeloaga să aiurez. M-a costat 15 lei, este prima oară cînd cumpăr online. Şi nu a fost uşor. Dom’le, vii la anticariat, dar nu ţi-o dă dacă nu te autentifici online. Dacă nu-i ştii numele exact, sigur o beleşti, că e treabă serioasă unde nu poţi să visezi nume. Aşa că am fost la anticariat, m-am dus acasă, am găsit numele exact şi m-am autentificat, după care, iar la anticariat. 15 lei, nu? Dar benzina n-o pui?