Dialog (fără liniuţe)

Să fie, oare, finalismul fratele denaturat (sau doar naiv) al teleologiei?... Dacă m-aş lua după Amicul (cu A mare, " dar nu şi cu amare gînduri, căci optimist din fire) YZ, lucrurile-ar sta exact pe dos: avem păr pentru-a fi traşi de el; urechi, pentru-a fi traşi de ele; limbă, ca s-o scoatem la toţi ăia care ne trag de păr şi de urechi... "Nas, adaug eu, ca să-i fac jocul, pentru a fi duşi de el?" "Aiurea, zice YZ, nasul îl avem, dintotdeauna, ca să avem pe ce ne pune ochelarii." "Ce vrei să spui, amice, cînd spui dintotdeauna?" "Că îl avem ca porte-lunettes, monşer, de dinainte ca ocheţii să fi fost, în fine, inventaţi de către Roger Bacon, " Doctor mirabilis (iar nu oftalmolog). Asta înseamnă finalism... Porcul e mult mai dinainte ca Ignatul să fi fost ziua cînd îl hăcuim. Aristotel a existat cîndva pe lume pentru ca eu să pot, acum, să te numesc Amicus Plato. Ai priceput, amice Plato?" "Dar nu mă cheamă Plato." "Ba da, căci, iată, stăm de vorbă