Despre poem ca "tertium datur"

Ajuns la ultima arteră a trifurcaţiei forestiere, ogarul îşi aduce-aminte că-l studiase pe Chrysipp: "Dacă nu asta, nici ailaltă, atunci a treia",-şi zice el; şi se repede fără-nconjur, nici preala-bilă olfacţie, de-a lungul albiei de nisip a unui curs precar de apă, pe urmele unui vînat ce nu e, deocamdată, alta decît proiectul sau ficţiunea nărilor sale, - fără chip,nici nume,-adică definiţie: o dezirabilă fantasmă de aer parfumat, fantomă (care precede!), arhetip/ la fel de gol ca un vocabul..., un soi de nisus olfactivus ş.c.l., - nu altminteri decît, la capătul peniţei alimentate dintr-un şip/ de mohorît cristal, poemul, - ieşit pe brînci, însă cu bine, din stoica alternativă a triviei verzi a lui Chrysipp.