Despre cîrduri, smîntînă, SUA şi doamna Europa
1996
Sînt în Chicago. Am venit în State să scap de sărăcie şi în Chicago pentru Michael Air Jordan; MJ – pentru pretenari. Dumnezeul baschetului – pentru păcătoşii şi păcătoasele care nu au auzit de el. Să fiţi iertaţi!
Năuc tare, am 25 de ani şi filozofic habar nu am ce vreau şi ce caut. Pînă de foarte curînd (cîteva săptămîni), am fost sărac lipit, dar asta contează prea puţin – stau în acelaşi oraş cu zeul Jordan. Sîntem amîndoi ciori, cîrduri diferite, e drept; al lui e mult mai bine văzut decît al meu, în România.
Aici, în State, lucrurile nu sînt aşa de clare, ţiganii mi se pare că au un mic avantaj. Sînt perceput ca romantic, boem, spirit liber, cu talente multe şi naturale, incluzînd cîntatul şi iubitul. În condiţiile astea, măcar cînd vine vorba de agăţat, avantajul e la cîrdul meu, şi nu la cel al lui Jordan. Oricum, şi ai noştri, şi ai lui sîntem încă departe de a fi percepuţi ca porumbei, vulturi, acvile sau cine ştie ce alt păsăroi valoros, cu care se identifică şmecherii fraţilor noştri cu handicap de melatonină. Indiferent de culoare, naţie, cîrd, MJ zboară cel mai frumos şi mă face să visez că aş putea şi eu. Cel mai aproape a fost că m-am visat lebădoi. Probabil, visul e mai mult legat de poveştile care circulă prin Viena decît de MJ, dar divaghez…
Sînt într-un magazin Safeway, undeva pe Pulasky. E cam de fiţe, dar, deah, am dat cu nasu’ în nişte bani şi pretind şi eu că sînt vulturoi, azi. Sînt înţolit elegant cu neşte ţoale de firmă, bineînţeles cumpărate second hand de la Salvation Army. Am şi neşte pantofi fără şirete, roşiatici, tot de acolo. Papionu’ îmi lipseşte, dar oricum mă simt domn de domn.
În faţa mea, o cucoană care e şi ea aproape la fel de bine îmbrăcată că mine. Se mişcă familiar şi pare nervoasă. Sîntem în raionul de lactate. Mă jur că în toată Craiova nu aveam atîtea produse cîte sînt acolo. Se duce la o vînzătoare şi o întreabă cu determinare:
– Smîntînă aveţi?
Vînzătoarea răspunde logic :
– Excuse me?
– Smîntînă, făi, smîntînă aveţi?
Americanca nesimţită răspunde la fel :
– Excuse me?
– Ce ai, făi, ce nu înţelegi, smîîîîntîîîînăăăăăăă! Aveţi smîntînăă?
Instinctul de a servi şi a fi politicos omoară creierul americancei, care începe să scotocească în produse, încercînd să ghicească ce vrea clienta.
– Făi, smîntînăăăăă, ăsta e iaurt, nu e smîntînă. Smîntînă, făi, proasto, nu lapte bătut; ce să fac eu cu laptele bătut? Nu unt, nebunoo! Smîîîîntîîîînăăăăăăă, făăăi, offfff, smîntînăăăă.
– Doamne, da’ proşti sînteţi voi americanii, smîîîîntîîîînăăăăăăă, făi, smîntînă, ce dracului îmi dai tu mie aici!
Pînă la urmă, după vreo zece minute, americanca găseşte smîntîna.
– Eee, ai văzut că se poate?!! Ce era aşa greu, smîntînă.
– Sour Cream – smeainteaaanaaa, zice americanca transpirată şi cu un zîmbet larg.
– Aşa dragă, smîntînă, răspunde şi doamna, zîmbind superior.
Se duce ţanţoşă la casa de marcat. Are faţă d’aia de „am făcut-o muci pe americanca asta proastă.“
Au trecut aproape 20 de ani. În ultimii ani, am tot fost la conferinţe şi seminarii „ielegante“. De cele mai multe ori, „dialogul“ era cam de acelaşi fel ca cel din Chicago.
– Doamnă, Europaa, făi, doamnăăăăă. Aruncaţi banii pe fereastă cu trainingurile astea stupide care nu ajută pe nima!
Within the flexicurity framework we will mainstream the effective and sustainable implementation of the flagship initiatives of the EU 2020 including the Anti-Poverty Platform relevant for Roma…
Aruncăm banii aiurea, banii publici, doamnăăăăă, îi aruncăm prosteşte pe hîrtii pe care nu le citeşte nima!
The exhaustive logframe of the strategic approach towards the process involving a large array of multistakeholders…
Vrajealăăăăă, doamnă Europa, se duc banii pe discursuri şi hoteluri luxoase, iar în comunităţile de romi e prăpăd.
More effort will be put towards the transposition in reality of the Lisbon Agenda and the Commission will steer this process. The framework strategy for the social inclusion of Roma corroborated with the efforts of the Contact Points...
Nu ne înţelegem deloc, făi, doamnăăăăă Europoo! Janes Romanes?
We strive towards achieving comprehensive and multifuncţional matrixes of assessment and evaluation built-in...
Smîîîîntîîîînăăăăăăă, făi, Europooo, smîîîîntîîîînăăăăăăă, ce nu înţelegi!
Valeriu Nicolae este activist pentru drepturile omului şi fondator al Policy Center for Roma and Minorities.