Despre alegeri

La 10 ani, în Turcia, am avut un vis ciudat. Doar atît: „Viaţa este un bazar... trebuie să ştii întotdeauna să alegi“. Dacă aş fi credincioasă, aş fi zis că este un semn de la Dumnezeu. Dar cum credinţa este un dar pe care nu l-am primit încă, nu ştiu ce să cred. Cred că ar fi cam nerealist să spun că la doar 10 ani am descoperit misterul vieţii, cheia ei. Sau că am avut prima idee filozofică din viaţa mea. Pentru că dacă aş spune asta, probabil m-aţi considera ori nebună, ori încrezută. Şi printre multele mele defecte, consider că acestea două nu se numără. 

Mai tîrziu am aflat că visul meu a avut dreptate. Şi am fost recunoscătoare că l-am avut. Zi de zi trebuie să facem alegeri. Importante, mai puţin importante, toate fac parte din viaţa noastră, făcînd-o mai bună sau mai proastă. De la alegerea jucăriilor, a prieteniilor, a muzicii pe care o ascultăm, pînă la alegerea liceului, a facultăţii, serviciului, a casei sau a soţului. Tot timpul trebuie să facem alegeri. Dar cel mai important este să le facem pe cele mai bune. 

Recunosc că întotdeauna m-au cam înspăimîntat alegerile. Mă trezeam în faţa lor singură, ameninţată, şi nu ştiam cum să mă descurc cu ele. Mă aruncam hotărîtă înspre ele, iar cînd dădeam nas în nas cu ele, mă înfricoşam şi mă făceam mică. Şi aşteptam ajutorul. Dar vine o vreme cînd acest ajutor nu mai vine. Şi trebuie să te descurci singur. Exact acesta este motivul pentru care mi-e frică să cresc. 

Uneori îmi doresc cu disperare să rămîn ca Peter Pan. Veşnic copil. Veşnic la adăpost de toate alegerile vieţii. M-aş simţi în siguranţă. Viaţa nu ar mai avea să-mi ofere nici o surpriză neplăcută. Ar fi o viaţă fără nici o grijă sau problemă. O viaţă care nu ne-ar înspăimînta pe mine şi pe Peter Pan aşa cum ne înspăimîntă cea în care trăim şi ne maturizăm. 

Dar oare chiar ar fi în avantajul nostru să nu fim nevoiţi să facem alegeri? Unde ar mai fi partea palpitantă a vieţii? Ce mulţumire ţi-ar aduce pe patul de moarte o viaţă trăită la adăpost de cel mai mic risc al său: alegerile? Cum ai putea spune că te-ai descurcat mai bine decît alţii, dacă nu ai luat pentru asta nici o decizie? 

Oricît de înspăimîntătoare ar părea, alegerile fac parte din viaţa noastră. Ne ajută să creştem puţin cîte puţin. Iar la un moment dat, cînd o să mai avem doar de ales între lemn de pin sau de stejar pentru sicriu, o să rîdem amintindu-ne cît de frică ne era de ele cînd eram copii.  

Ioana NEGRILĂ 16 ani, clasa a X-a, Colegiu Naţional  „Gheorghe Lazăr“, Bucureşti.

Foto: flickr