De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat
„Madeleine nu a fost numele meu inițial“, a scris în cartea sa de memorii Madeleine Albright. Dar care să fi fost? Marie Jana, acesta este numele de botez al fetiței născute pe 15 mai 1937, la Praga, avîndu-i părinți pe Josef și Anna Korbel. Bunica sa a poreclit-o Madla, după numele unui personaj dintr-un spectacol popular local de la acea vreme, iar mama sa a modificat porecla în Madlen, ajungîndu-se adesea ca fetei să i se spună Madlenka. Pe la vîrsta de 10 ani, cînd învăța limba franceză, viitoare doamnă secretar de stat a Statelor Unite ale Americii a găsit o versiune a propriului nume care să o mulțumească: Madeleine.
Dacă la franceză se pricepea și oricum avea note bune în general la școală, eleva Korbel nu prea excela la geografie, despre care își amintește că a primit și nota 5, în contradicție vădită cu viitoarea sa carieră (de nota 10) care avea să o poarte pe tot globul pămîntesc. O contradicție frumoasă, sortiment care îi place istoriei.
Istorie ce a contrazis și gîndul lui Madeleine Albright care o bîntuia cu cîteva luni înainte de a fi numită în poziția de șef al politicii externe americane: nu credea că ea va reprezenta alegerea președintelui pentru acest rol. În perioada aceea, văzuse la un moment dat o broșă veche cu un vultur, foarte frumoasă și foarte scumpă. Doamna Albright și-a promis că o va cumpăra dacă președintele o va alege pe ea și subliniază, tot în cartea sa, cît de improbabil i se părea să ajungă să plătească pentru acea bijuterie. Pînă în dimineața zilei de 5 decembrie 1996 cînd, îmbrăcată într-un halat roz de baie, a auzit prin telefon vocea președintelui Bill Clinton: „Vreau să fii secretarul meu de stat“. Broșa cu vultur a fost achiziționată. Madeleine Albright avea să o poarte la ceremonia de depunere a jurămîntului în calitate de secretar de stat, din 23 ianuarie 1997. Un moment istoric în cel mai clar sens al cuvîntului: pentru prima oară de la nașterea SUA, o femeie avea să conducă Departamentul de Stat. Ce a simțit atunci Madlenka de altădată? Mărturisește că o parte a minții sale era blocată de gîndul că moștenea funcția deținută pentru prima dată de Thomas Jefferson, o alta încerca să se concentreze pentru a nu face o greșeală în timp ce rostea jurămîntul, iar o a treia parte a minții era îngrijorată că broșa avea să cadă. Agățătoarea se desfăcuse. Din fericire, broșa nu a căzut printre filele Bibliei așa cum se temea doamna Albright. Nici nu s-a înțepat în ea. Doar că vulturul se răsturnase la pieptul doamnei secretar de stat și nici nu se vedea în fotografiile oficiale. Nu-i nimic.
Istoriei îi plac și peripețiile, nu doar contradicțiile frumoase.
Mihaela Simina este licențiată în istorie (specializarea Relații Internaționale), scriitor, coprezentator și coautor (comentariu și scenariu) al serialului documentar România construită.
Foto: wikimedia commons